"Bebelusule din burtica", asa cum iti spun fratii tai. Astazi toata ziua m-a bantuit gandul ca trebuie sa scriu povestea inceputului. Am deschis de 3 ori un prim mesaj. De fapt astazi e deja maine. O alta vorba a baietilor "Azi e maine". Cu alte cuvinte azi e maine si vine Mosul. Azi e maine si e 1.30 noaptea si eu nu dorm si tati e la munca. Eu nu dorm si el nu a sunat sa-mi zica ca nu vine. Noroc ca am culcat baietii cu mine. Care baieti? Fratii tai de 8 ani si de 6 ani. Barbatii mei. Surioara ta, doarme si ea, sper eu de mult. Ne-am straduit fiecare in dreptul lui sa facem lucrurile sa mearga.
Despre tine? Ai 27 de saptamani, deci suntem amandoi in prag de trimestrul III. Tu esti un bebelus tare drag, dar sarcina a fost grea, cumva. Grea, desi eu stiu ce inseaman sarcini grele, ca doar am mai avut 3. Desi parca cel mai greu a fost Inceputul. Ai venit intr-un moment in care eu si el eram in pragul colapsului ca si cuplu. De fapt, abia ce nu depasisem colapsul care dura deja de mult, dar el cel putin nu stia. Pentru mine sfarsitul venise cu 3 ani in urma sa te materializezi in mine (sau cum mai ziceam eu, inainte sa insisti sa apari in viata noastra). Sfarsitul venise dupa o depresie crunta pe care am depasit-o singura. Dupa ce am realizat ca singura trec prin toate si singura trebuie sa ma adun si sa ma trag de par in sus din apa fara sfarsit in care ma scufundam. Indiferenta altora nu trece cu pastile pe care sa le iau eu. Pur si simplu dupa 7 ani de casnicie am renuntat la speranta. Am renuntat sa mai astept ca el sa ma vada, auda, sa stie ca exist. Si am continuat sa traiesc, cumva. Asa au mai trecut 3 ani. Nu detaliez, ca nu e locul. In definitiv, e un jurnal de sarcina.
Te-am conceput undeva intre 29 Iunie si 3 iulie. E greu de zis data exacta. Dupa o saptamana grea la mare cu toata familia. Saptamana care trebuia sa fie a regasirii, a fost una a unei singuratati in 2+ 3. O saptamana in care am stiut ca va urma ceva, ceva important, ceva esential. O saptamana a asteptarii. A urmat ceva, ai urmat tu, bebelusule. Tu ai fost cel pe care eu il asteptam.
Cand am vazut ca-mi intarzie ciclul, am banuit ca sunt insarcinata. Am fost in haos. Eram total deprimata, insa in adancul sufletului meu licarea speranta. Cui sa-i recunosc ca am vrut sa mor? Pana si a da viata pentru mine insemna o forma de sinucidere, fiindca pentru mine o sarcina este foarte riscanta. Apoi dorinta de a te vedea si de a duce lucrurile la bun sfarsit, m-au remontat, m-au facut sa dau din maini si din picioare sa ies la suprafata. A urmat socul celorlalti. Mama a aflat rapid, fiindca eram descompusa de durerea certurilor mele cu el. El era in delegatie cand i-am spus. Nu i-a venit sa creada. Isi dorea mult un copil de la mine, desi si el stia ca asta ma poate omora. Poate si el ma dorea moarta. Dar nu si-l dorea acum, ci peste o luna, doua, trei. M-a pus sa aleg intre tine si el. Mi-a luat mult sa-i explic si sa-l fac sa inteleaga ca nu exista o asemenea alegere. Eu vreau sa raman cu el asa cum vreau sa fii sanatos cu noi, familia ta. Dupa intoarcerea lui din calatorie, lucrurile s-au calmat, cumva. Amandoi am primit niste raspunsuri, niste confirmari, din strafundurile sufletului nostru. Si a inceput doar asteptarea ta.
Pentru mine urma sa fie o a 4-a sarcina care se va sfarsit tot prin cezariana. Greturile au inceput previzibil in saptamana 6. In saptamana 5 apucasem sa urcam la Omu si sa coboram in Malaiesti, unde am stat cu cortul. Deci esti plimbat, baiete. Vorbeam de greturi. Brusc n-am mai fumat (desi fumam putin), n-am mai baut cafea si am vrut ciuperci. Cand am vazut ciupercile, nu le-am mai vrut! A fost o vara foarte calda. Infioratoare. M-a terminat. Am incercat sa-mi vad de planurile dinainte de a ramane insarcinata, desi eram numai cu punga dupa mine sa nu vomit in masina sau pe unde ma apuca. Practic nici nu am spus nimanui, nimic. Ce sa aud? Ca-s nebuna? Nu multumesc, nu-mi placea ideea. Lucrurile s-au mai linistit spre finalizarea primului trimestru, cand am inceput si scoala. Si eu si copiii. Ce usurare!
Sa-ti zic de doctorita. Tati, ii spune "stone face". L-am nascut si pe fratele tau mai mic, tot cu dansa. E fenomenala. Imperturbabila. Nu ma intreaba nimic, nu spune decat strictul necesar si eu execut. Am luat tone de vitamine, in timp ce cu ceilalti n-am pus nimic in gura. Analizele mele au fost ok, dar toate ecografiile de pana acum au iesit oarecum prost. In sensul ca am rezistentele marite pe arterele uterine s exista riscul sa nu te alimentezi cum trebuie. Nu-i nimic, rezolvam. Initial a fost pumnul de vitamine, no-spa si apsenter. apoi acealasi+ injectii (3 pe saptamana). Acum am ajuns la pumnul de vitamine, injectiile zilnic si utrogestan seara. Eeee, trece mititelule! Stai tu linistit. Am stiut din celelalte sarcini ca-s usor defecta. Acum am avut doar confirmarea unei trombofilii ereditare. Ca pentru Lupus doar nu crezi ca am facut analizele vreodata...........Intre timp ai inceput sa dai zdravan din picioare, desi un pic mai tarziu decat fratiorii tai. Sa-mi ierti ocazionalele comparatii! Mai tarziu fiindca-s eu mai grasa si fiindca de data asta, ironia sortii, spre deosebire de celelale sarcini unde placenta era ba previa, ba previa marginala, de data asta placenta e bine pusa pe toata burta, chiar destul de sus. Greturile au tinut pana spre 20 de saptamani.....Sau poate dupa????? Dar ce, crezi ca acum imi pica bine ceva din ce mananc? Paine sa fie. Luam cu paine.
Dureri am avut? Am avut si dureri si mai am inca, mai ales in partile laterale ale uterului. Spatele m-a durut acum o luna, cand am fost la veliko Tarnovo si am stat cam mult in masina. Si a inceput sa ma doara zilele astea, cand am exagerat cu pregatirile pentru ziua Anei si pentru Craciun. Contractii, modest. Dar sa nu uitam ca iau No-Spa. Si oricum, nu-s genul contractil sau care sa aiba probleme cu colul. Cum spuneam, in afara de problemele la cap, mai e sangele defect.
Sunt in concediu de luni si sa stii ca nu imi place. Toata perioada asta, desi nu e corect sa spun asta, m-au sustinut copiii de acasa si copiii de la scoala. Ma remonteaza, iubesc copiii. In rest am avut asa vremuri grele si tulburi cu tine in burtica. Despre astea nici nu vreau sa-ti povestesc. Important este ca suntem bine amandoi. Planuri am inca multe inainte sa ne linistim si sa nasc. Termenul meu este 25 Martie. Si fiindca atunci e Buna Vestire, as vrea sa-ti spun si Gabriel. Victor Ioan Gabriel. Cam multe nume, nu? Cel mai probabil voi naste pana in 10 Martie, fiindca e o sarcina cu risc, a 4-a cezariana si am si alte belele de sanatate. Varsta nu se pune, nu? Am 37 de ani, stiai? Si tatal tau are 42. Pana pe 7 februarie am examene de dat la facultatea pe care o fac. 7 examene pe care le voi sustine in timp ce merg la scoala sa inchei semestrul I. Si acela se termina tot atunci. Practic de cand ma linistesc in maxim 3 saptamani te voi vedea. Si trebuie sa-mi promit ca ma voi dedica tie si mie. Evident si fratilor tai, care-s deja maricei si intelegatori.
Uneori simt nevoia sa aiba cineva grija mea. Sa fie cineva preocupat de soarta mea, de sanatatea mea, de binele meu, inainte de orice. CEr prea mult. Incerc sa fiu eu pentru altii ceea ce eu nu am sau nu am de unde ar fi firesc. Sunt usor obosita,,,,,,,,,,,Nu-ti fa griji, trece. Maine vine Moshul, nu? O sa-ti spun cum au decurs lucrurile. Momentan o sa inchei. Cred ca am tare multe de zis si-s nevorbita.
Hmmm, ce bine 'le-ai spus"!!! Iti trimit o imbratisare calda!!!!