Cel mai frumos si greu moment din viata mea!
Era o zi frumoasa si calduroasa de vara, 2 iulie 2013, ziua care avea sa devina cea mai frumoasa din viata mea. Cu multe emotii dar in acelasi timp si multe griji pentru ca nu stiam la ce sa ma astept, ma trezesc devreme alaturi de sotul meu, de fapt nu stiu cat am reusit sa dormim in noaptea aia pentru ca eram foarte nerabdatori sa ne vedem micuta. In jurul orei 7 cu bagajelul in mana si sotul de brat, pornim catre Spitalul Judetean Galati. (pe jos, sperand ca poate nazdravana noastra micuta ar putea veni intr-un mod natural fara a mai fi nevoie de inducerea nasterii)
Ajunsi acolo, imi face internarea o asistenta draguta si ma trimite la blocul de nasteri intr-o sala de travaliu, imi iau la revedere de la Auras, ma imbarbateaza ca o sa fie totul bine si usor, ne pupacim si intru in blocul de nasteri iar el asteapta dupa usi. Imi gasesc repede camera, dau de o alta asistenta draguta care a avut grija de mine cat timp am stat internata in spital, imi cunosc colega de camera, o tipa linistita, fara nici o frica care urma sa intre in operatia de cezariana. Avand in vedere ca micutei noastre ii era foarte bine la mami in burtica nici ca vroia sa vada cum e afara asa ca indreptandu-ma usor spre saptamana 42 doctorita ma programeaza pentru aceasta zi la o nastere indusa. Vreo 2 asistente si doctorita imi baga in vene branula si medicamentele necesare si incepe lunga asteptare. Imi spune ca pana dupa amiaza cand se schimba tura ei probabil voi naste. In jurul orei 10 mi se rupe apa stand in pat si astaptand, la inceput nestiind ce se intampla si de ce e patul asa cald, le chem pe asistente si acestea imi spun ca de acum incepe showul si in curand imi voi vede fetita, nu trece o ora si incep contractiile, nu din acelea cum ma asteptam eu ci din acelea foarte grele si dureroase din mai putin de 5 in 5 minute, am inceput in forta si asa a fost pana la sfarsit, ba din ce in ce mai greu, niste dureri insuportabile de care nu stiam ca exista, si care se intensificau chiar si din minut in minut fara nici o imbunatatire. Din jumate in jumate de ora o doctorita venea sa vada dilatatia, o asteptam ca" painea calda" sa imi zica ca m-am dilatat mai mult si ca durerile vor lua sfarsit intr-un final, dar degeaba, la ora 15-16 imi zice ca aveam dilatatia 3 cm, nu-mi venea sa cred, atata durere pentru atata dilatatie, nu intelegeam, ma asteptam sa fie ca in filme, dar nimic nu s-a potrivit, pe la 19 seara imi zice ca dilatatia e de 7 cm si ca o sa imi faca o ecografie, dupa aceasta isi dau seama ca bubulina mea cantareste peste 4 kg si are capusorul mare si ca eu nu sunt suficient de mare in bazin pentru a iesi pe cale naturala, si sa aflu dupa ca de fapt dilatatia de 7 cm o aveam de la 12 ziua si nu mi-au zis ca sa nu ma sperie mai tare ca pana seara nu ma mai dilatasem deloc si nu au ce face decat sa ma bage in cezariana. Eu nu eram adepta aceste operatii decat in cazul in care chiar era nevoie, si se pare ca la mine chiar a fost cazul, a fost ca o usurare pentru mine cand am auzit cuvantul" cezariana", abia asteptam sa termin cu durerea pentru ca simteam ca nu mai rezist, avand in vedere ca inainte de ecografie m-au mai si pus sa imping sa vada ele daca se observa vreo modificare, dar, nimic. Dupa vreo 20 de minute de asteptare ma baga in sfarsit in sala de operatie in jurul orei 20 si un pic, si cu o injectie de anestezie facuta in spate si tinuta de vreo 2-3 asistente ca sa nu ma misc, pentru ca eu inca aveam contractii, toata durerea dispare in cateva secunde, wow era de vis, nu mai simteam nimic, eram super fericita si asteptam nerebdatoare dupa 10-11 ore de travaliu sa imi cunosc minunea mica. La 20 si 20 minute isi face aparitia Emma Sofia o superba fetita de 4 100 de g si 53 de cm, o nazdravana mica care se tot intindea la mami in burtica si isi facea loc pe langa coaste dar care a vrut in sfarsit sa ne cunoasca. O asistenta mi-o aduce langa cap, neputand sa o tin in brate pentru ca eram anesteziata ma uit la ea bine bine si incerc sa o retin sa nu o schimbe, era asa grasuna, frumoasa si curata, avand in vedere ca era abia scoasa din burtica nu avea prea multe impuritati pe ea, abia asteptam sa o pot lua in brate sa o pupacesc bine bine si sa nu ii mai dau drumul niciodata. Dupa ce au imbracat-o i-au prezentat-o si tatalui, el a vazut-o primul, din ce mi-a povestit prima impresie a fost ca era asa mare, nu se astepta nimeni sa cantareasca atat, eu fiind asa mica, nu luasem decat 11 kg in sarcina iar de la spate nici nu ziceai ca sunt insarcinata. Avea niste ochi de chinezoaica si o gusita si falcute mari, a ramas surprins cand a vazut-o dar tot odata plin de emotie si iubire pentru cele 2 fetite ale lui de care va trebui sa aiba grija toata viata,La cateva minute dupa ce a vazut-o tati, au vazut-o si parintii mei, la fel prima impresie a fost ca e destul de maricica, dar totodata frumoasa si curata, alba, nu ca multi alti bebelusi care sunt negriciosi. Ea era o fetita cu falcute, alba si cu foarte putin par, o minune care pe zi ce trece se face tot mai frumoasa, si pe zi ce trece ne indragostim tot mai tare de ea si nu ne mai putem imagina viata fara ea, acum suntem niste parinti impliniti.Am stat 8 zile in spital, cele mai lungi 8 zile si urate din cauza locului dar frumoase pentru ca aveam un ingeras lanaga mine. A doua zi dupa ce mi-am revenit din anestezie, m-au dus in salon unde mi-au adus si bebelina, paraca era si mai frumoasa, semana cu un mic chinezoi care avea nevoie de multa dragoste. Am pus-o la san, nepreavand la inceput a fost destul de greu si dureros, dar nu mai conta, pentru ca cele 9 luni lungi si nerabdatopare se implinisera si in sfarsit imi cunosteam printesa, era ceva minunat. Acel sentiment cand mi-am pus fetita la san a fost unic, se uita asa frumos la mine si incerca sa pape din putinul laptic care curgea, parca si durerile de refacere dupa operatie se diminuasera. Te iubim Emma Sofia, si promitem sa iti aratam asta in fiecare zi ingerasul nostru scump!
Comentarii