Incarcat in Saptamana 18
925 vizualizariCa doar nu putea sa fie asa de simplu, nu?
Intr-o seara sotul a vorbit la telefon cu soacra-mea care printre altele ne-a intrebat pe cine ne-am gandit sa punem mosi si nasi la bebitu in ideea ca ar trebui sa-i anuntam.
In zona geografica unde locuim noi nu exista obiceiul de a se pune mosi nici la nunta nici la botez, drept pentru care la nunta nu am vrut sa ne mai complicam si am avut doar nasi. Asa ca am zis ca si la bebe vom face exact la fel.
Buuunnn, si atunci soacra-mea ne-a intrebat daca vom pastra nasii de cununie. Si am inceput sa discutam. Ca noi locuim intr-un oras care apartine de o anumita zona geografica, iar de loc suntem din alt oras care face parte din alta zona geografica. Nu asta e important, ci ca distanta intre cele doua orase e destul de mare, iar drumurile din tara noastra stim prea bine toti cum sunt. Nasii de cununie i-am ales din familie, deci din orasul in care ne-am nascut pentru ca si nunta am facut-o tot acolo si pentru ca la momentul potrivit nu ni s-a parut nimeni potrivit.
Insa am observat cu regret ca din 2009 de cand ne-am casatorit si pana in prezent, relatia nostra cu ei nu a fost presarata cu prea multa comunicare si prea multe vizite. Respectivii nasi fac parte din familia sotului si mi s-a parut potrivit ca sotul sa pastreze legatura telefonica cu ei. Si mai din proprie initiativa, mai impinsi de la spate de catre socri, i-am sunat destul de des si i-am vizitat de cate ori am avut ocazia in perioada 2009-2011. Dupa care nu stiu ce s-a intamplat, noi am mers acasa tot mai rar, de sarbatori in general si atunci si nasii erau plecati, sotul a zis ca lui nu i se pare ok sa existe dorinta de interrelationare doar din partea noastra etc. Poate aici a contat mult si ca suntem generatii diferite.
In fine, dupa ce am discutat cu sotul am ajuns la concluzia ca nu vrem aceiasi nasi, pentru ca vrem ca bebe mic sa fie atasat de nasi, sa se vada mai des decat 2-3 ori pe an si atunci am zis ca vom alege din orasul in care stam. Dar ne-am lovit de faptul ca nimeni nu ni se parea potrivit. Cei mai multi prieteni ai nostri sunt cam de aceiasi varsta cu noi si mai mult de jumatate din ei nu au copii. Si ne-am gandit si ne-am tot gandit, pana intr-o seara cand mi-am zis ca toata in viata se intampla cu un scop.
Si am mers la sot si i-am spus la cine m-am gandit, iar el a fost perfect de acord cu mine. In sensul ca noi in concediu cand am mers la mare si atunci a fost conceput si Celula, tocmai ne vandusem masina si nu am reusit sa ne luam alta in loc si atunci a trebuit sa imprumutam una. Si eu am aplelat la o colega de birou care este de alltfel si o buna prietena. Cand am intrebat-o a fost imediat de acord si astfel , cu ajutorul ei si al sotului ei am mers in concediu. Asa ca m-am gandit ca daca acesti oameni deosebiti nu ne imprumutau masin alor, probabil nu mai mergeam la mare pentru ca era distanta prea mare si atunci poate nici Celula nu mai era conceput.
A doua zi i-am si propus colegei mele care a fost foarte incantata si a zis ca ea e de acord si ca trebuie sa vorbeasca si cu sotul, dar 90% este aranjata treaba. In urmatoarea zi mi-a spus ca ar fi foarte onorati si incantati sa ne fie nasi pentru bebe mic si ne-au invitat in weekend la ei sa ne cunostem mai bine.
In momentul cand am ajuns la ei acasa si erau toti 4 (colega, sotul si cei 2 copii) mi-am dat seama ca ceva nu se leaga. Pe baiatul cel mare il cheama Alexandru si pe cel mic Vlad . Iar noi ne hotarasem sa-i punem numele la bebele nostru Alexandru-Vlad.
A fost asa funny, pentru ca stiam foarte bine cum se numesc copii, cati ani au si diverse informatii despre familie pentru ca suntem si prietene, dar nu am realizat faza cu numele pana in momentul in care nu am ajuns la ei acasa si i-am vazut pe copii.
So, am zis ca pare total lipsit de inspiratie sa-l numim pe bebe mic Alexandru-Vlad si dupa indelungi stoarceri de creieri, am zis sa-i fac o surpriza la sot si sa punem numele Alexandru pentru ca el isi dorea foarte mult. Si am adaugat si Stefan.
Deci, e oficial, pe baietelul nostru il va chema Alexandru-Stefan.
Comentarii