ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Oricat de mult mi-as fi dorit ca bebe sa vine pe lume pe cale naturala, avand in vedere problemele cu spatele din ultimele saptamani de sarcina, recomandarile medicilor au fost pentru cezariana.
Anestezia a fost locala, si in prima faza m-am simtit foarte ametita cu usoare greturi in primul minut. Dupa aceea n-am mai simtit nimic. Nici incizia, nici presiunea cand l-a scos pe bebe... doar foarte putin din cusaruti la final (imi parea ca o simt pe bebe cum da din picioruse...)
Toata operatia a durat cam o ora si jumatate, partea cea mai lunga fiind inchiderea. La scurt timp dupa nasterea Nataliei, mi-au adus-o la piept sa o vad si sa ii dau primul pupic, iar apoi am luat-o sa ii faca ceva teste de rutina. Dupa ce m-au mutat in postoperatioriu, la aprox 30-60 minute, mi-au adus-o la san, si a fost cel mai frumos moment cu pitica in brate si cu tati langa noi.
Am ramas in jur de 4-5 ore in postoperatoriu, timp in care usor-usor amorteala incepea sa treaca, si incepeam sa simt durerea operatiei.
In cele 3 nopti cat am stat la maternitate, am avut anestezice si pot spune ca a decurs destul de ok recuperarea. Pe timpul zilei bebe a ramas cu mami, iar noapte a fost pe salon cu ceilalti bebei. Acasa in schimb am renuntat la anestezice si am inceput plimbarile pentru recuperare.
Cel mai greu moment a fost in ziua externarii. Drumul pana acasa a fost tare lung cu masina si fiecare denivelare de pe drum a fost groaznica (incluzand aici trecerea de nivel de la sinele de tramvai). Am ajuns acasa in lacrimi, deprimata si abia ma mai puteam misca. Cu toate astea, bebe a reusit sa ma faca sa zambesc de fiecare data cand o priveam, cand o hraneam.
Un alt moment critic a fost pe timpul primei nopti, cand am avut frisoane, cosmaruri si nu ma puteam trezi. Din fericire a fost doar in prima noapte. In zilele urmatoare am dormit ceva mai bine si m-a ajutat mult faptul ca tati s-a ocupat de bebe pe timpul noptii.
Cea mai grea parte din recuperarea dupa cezariana a fost ridicartul din pat. Puteam sa ma ridic in doua etape: intai in fund si apoi in picioare, insa dupa fiecare etapa respiratia era dificiala, si primii pasi pe care ii faceau erau durerori.
Cu toate acestea, dupa o saptamana m-am refacut aproape complet, am scos firele operatiei si am revenit la normal.
Acum, dupa 2 saptamani ma simt de parca nu am avut nicio interventie chirurgicala, totul fara anestezice sau alte pastile.
Operatia in sine a fost experienta cu suisuri si coborasuri, insa a fost cea mai buna varianta pentru bebe.
Sa va traiasca minunea si sa va bucure viata in fiecare clipa!
Sa va traiasca minunea si sa va bucure viata in fiecare clipa!