E in legea firii ca tinerii casatoriti sa paraseasca impreuna cuibul parintesc si sa se mute singuri. Totul e roz si minunat pana apare un bebelus(ca sa nu zic mai multi). Eu ma numar printre cele mai putin norocoase care nu au avut parte de ajutor din partea bunicilor, a unchilor, a matusilor sau a oricui altcuiva. E frumos sa te uiti in urma si sa zici cu mandrie :"Mi-am crescut singura copilul! Nu datorez nimic nimanui!" dar numai cineva care a trecut prin asta stie cat poate fi de greu. Inainte de orice plan apare inevitabil intrebarea: "Si cu copilul ce fac? Cu cine il las?" In zilele si noptile in care primul meu copil avea colici aveam momente de cadere cand plangeam si eu odata cu copilul pentru ca nu stiam ce sa ii mai fac pentru a-l calma. Il lasam singur cateva minute plangand, mergeam in camera vecina ca sa ma detasez si sa ma linistesc pentru a incepe cu forte proaspete procesul dificil de calmare a bebelusului.
In concluzie, desi e minunat sa stai singur e ideal daca macar ocazional cineva de incredere se ofera sa stea cu copilul pentru ca si parintii sa-si poata incarca bateriile.
Comentarii