Am evitat sa ii spun baietelului meu ca sunt insarcinata, cel putin in primele luni. Cand a inceput sa se vada i-am spus ca vom avea un bebelus: vom merge la spital si il vom lua de acolo. El mi-a zis sa mergem imediat sa il luam. Pentru a putea amana momentul i-am zis ca e prea micut bebe si ca trebuie sa stea o vreme in burtica la mine pana se face mai mare. Atunci a pus urechea la burta ca sa vada daca il poate auzi pe bebe. Surprins, a zis: "E acolo! Il aud!Stai putin, bebelusule, ca te salvez eu! Mami!Deschide gura!". Ca sa ii fac jocul am deschis gura. El s-a uitat cu atentie si a zis: "E acolo!Il vad!Stai linistit bebelusule! Te salvez eu!" si se uita in jurul lui sa vada cu ce il poate scoate din burta mea, dupa care se rasteste la mine:"Mami!E numai vina ta!L-ai mancat pe bebelus si l-ai inghitit!".
M-a amuzat atat de mult explicatia gasita de el incat nu am vrut sa il contrazic. Asa am scapat si de celebra barza pe care oricum nu o agream. Acum stie ca trebuie sa avem grija de burtica pentru a nu lovi bebelusul, imi da cu creme pe burta ca sa mangaiem bebelusul si in general e foarte implicat in sarcina: practic bebelusul a intrat in viata noastra inainte de a-l vedea fizic. Mai mult, el spune ca bebelusul e al lui.
Comentarii