Incarcat in La jumatate de drum - ##iubire ##sarcina ##fericire ##surpriza ##emotie ##teama
1.862 vizualizariIata-ma scriind pentru prima data gandurile generale acumulate in cele 20de saptamani de sarcina.
Sa va spun sincer, dragi parinti,- in devenire sau actuali - nu stiu cum au trecut aceste saptamani. Totul a trecut atat de repede, facandu-ma ocazional sa ma gandesc daca nu la fel de repede va trece si perioada pe care il voi avea pe copilul meu doar pentru mine.
In aprilie am aflat ca sunt insarcinata, tot atunci, eu si partenerul meu i-am auzit pentru prima data bataile inimii. Cine ar fi crezut ca bataile unei inimi te vor face sa lacrimezi? Totul era bine!
Dupa o saptamana am simtit intepaturi in zona uterului care s-au intensificat pe parcursul zilei. In aceiasi seara am mers la ecograf, afland ca am desprindere de sarcina, cauzata de efortul pe care-l depuneam la locul de munca. Au fost cele mai groaznice momente de pana atunci, din viata mea, desi medicul incerca sa ma linisteasca, spunandu-mi ca pot pastra sarcina daca iau tratament si stau la pat, urmatoarele saptamani. Au urmat saptamani de neliniste, teama si ingrijorare, fiind nevoita sa renunt si la locul de munca din cauza neintelegerii primite din partea angajatorilor. Totusi, in saptamana 10 am primit cea mai minunata veste - TOTUL ESTE BINE ! Am plans ca un copil, de fericire !
Au urmat numai zile pline de fericire.
Am invatat foarte multe datorita copilului meu ! Am invatat sa lupt, sa nu renunt oricat de teama imi este. Si stiu ca ma sustine, d-asta, micul meu fulg de nea pentru a-mi arata ca imi e alaturi, a miscat din saptamana 15, iar de atunci mereu ma ghionteste, parca stiind ca de fiecare data imi aduce zambetul pe buze.
In saptamana 18 am aflat ca este fetita - scumpa mea, Natalia Amani ! I-a topit inima tatalui ei cu piciorusele ei drepte, cu trasaturile deja foarte gigase pe care le are, dar si cu energia cu care se joaca singurica, folosindu-se de propriul trupusor.
Suntem in saptamana 20, marti avem programata morfologia fetala. Abia asteptam s-o vedem din nou si sa aflam cat a mai crescut.
Cam asta a fost, pe scurt, relatarea primei noastre jumatati de drum. Mi-am propus sa scriu mai des, nu vreau sa uit nici macar un gand din aceasta perioada minunata, in asteptarea micului meu fulg de nea. Asteptam cu nerabdare sa ne vedem !
Comentarii