Cu exceptia hemoragiei de la 6 saptamani care ne-a speriat zdravan, nu am avut alte probleme. Nu mi-ai creat de fapt nici o problema. Greturi deloc, dureri deloc...Doar ma obligai sa dorm la pranz, ceea ce nu mai facusem din copilarie. Mi s-a impus sa stau acasa, la pat o vreme... Ceea ce nu a fost rau.. la ce fire agitata eram.. Poate a fost un semn...sa ma linistesc si sa ma concentrez la tine.
Nu stiam ce faci..daca esti bine inauntru... Burtica era mica, daca nu vedeam la ecograf ca existi, nu as fi dat crezare. Apoi burtica a inceput sa se vada, usor..usor...
Citeam despre bebelusi, cat cresc in fiecare saptaman, ce se intampla cu corpul meu, cu al tau... si asteptam un semn de la tine. Sa te simt.
Aveam deja 16 saptamani, cand citisem ca ar trebui sa te simt...dar nu simteam nimic. Eram frustrata. Si concentrata, ca poate, poate...nu sunt eu suficient de atenta.
Dar apoi la vreo doua saptamani am inceput sa simt usor ..ca niste bule de aer...stii, cum face un pestisor in apa...Uneori, nu mereu...Aveai toata atentia mea. Apoi lovituri mai bine percepute.
Acum, la 28 saptamani, deja misti vioi. De regula seara te zbengui, dupa 9...probabil ca il auzi pe tati cand vine acasa... Ziua e liniste, suntem doar noi doi, miscari mai usoare.
Imi place sa te simt. E o senzatie unica. Si il pun si pe tati sa fie atent, ii iau mana sa te simta si el. La inceput era foarte mirat...dar s-a obisnuit cu tine. Si ne bucuram de fiecare semn pe care il dai.
Te observ cum te plimbi dintr-o parte in alta, subtil... si simt bine cand te ghemui intr-un colt, pana simt ca imi plesneste uterul. Atunci te mangai, te calmezi si tu si nu te mai impingi atat de mult.
Te-am prins intr-o noapte...m-ai trezit din somn... te zbenguiai singurel acolo...
Uneori cand ma asez pe o parte protestezi..si iti simt piciorusele cum ma gadila si se retrag...facandu-ti loc in functie de pozitia mea.
Zbenguie-te...inca e loc.
Tati zice ca mi-am gasit jucarie...pe tine...te magai pe burtica...ma uit sa vad pe unde te mai plimbi, te caut dupa umflatura...
Senzatie minunata.
Comentarii