-
E atat de emotionant sa scotocesti prin amintirile pastrate de la copiii mai mari si sa nu iti poti inchipui cat de mici.au fost si ei odata...Cand ii.tineai la piept,ii alaptai si ii verificai noaptea sa vezi daca mai respira.Ce repede a trecut timpul, au crescut, au inceput gradinita si incetul cu incetul se.desprind...prind aripi..Desi au cateva luni de cand dorm noaptea in camera lor, ma trezesc frecvent sa ii verific, sa ii privesc cum dorm si sa fiu sigura ca nu au nevoie de ceva...si imi este dor sa dorm alaturi de ei.atat de mare imi pare patul pentru sotul meu si pentru mine, parca mai bine ma simteam sufocata de 2 perechi de manute si picioruse mici.Si totusi in 10 saptamani o vom lua de la capat, cu patutul alaturi ,nopti nedormite, griji, alaptare, colici si plansete..Insa cu inca un sufletel in vietile noastre care sa.ne insenineze fiecare.moment..
Comentarii