ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Ma intreb uneori daca nu va fi greu cu 3 copii mici la 30 de ani. Familia, prietenii si colegii ma coplesesc cu pareri " Vai, ai curaj" ,"O sa fii o mama tanara" ,"copiii vor creste impreuna" , si temuta intrebare "Cand va mai opriti?". La inceputul sarcinii nelinistea ma coplesise in totalitate.Nu stiam daca sunt pregatita sa o iau de la capat, cu un todler inca alaptat si cu inca un copil de 3 ani, "ceva mai mare".Ma priveam in oglinda si ma intrebam daca oare corpul meu poate trece prin asta inca o data, dupa un timp atat de scurt.Dar oare e cineva pregatit in totalitate?Pentru invazia de momente de neliniste dar si de iubire neconditionata. Ma uit la Clara si Daniel cum dorm si sunt curioasa cum va fi primita cea mica de catre cei 2 fratiori. Voi reusi sa inmultesc dragostea si atentia pentru ca niciunul sa nu se simta neglijat? Voi reusi sa imi fac meseria si sa am timp de toate fara a sacrifica lucrurile care conteaza?Suntem mamici, rupem cate o bucata din noi pentru a ne dedica copiilor, insa daca acest lucru nu ni se pare un sacrificiu, ci o binecuvantare, cred ca ne facem treaba de mamici destul de bine. Bebe e foarte activ si abia ma lasa sa ma odihnesc, sa imi fac treburile casnice si sa fiu eficienta la serviciu. Incetul cu incetul bagajul de maternitate prinde contur.La nume inca ne mai gandim, la Clara si Daniel ne-am decis la iesirea din maternitate, poate de data aceasta vom fi mai rapizi.Insa oscilam intre Ana si Emilia.Oare ma voi putea decide inainte.de nastere?
Comentarii