-
Pentru ca orice noutate imi place dar in acelasi timp ma si sperie de moarte, sarcina a fost cea mai mare bucurie dar a adus cu sine si o multime de frici. Primele luni au fost insotite de cea mai mare spaima, sa nu i se intample ceva bebelinei, sa fie totul bine, sa trecem cu bine de primul trimestru. Au urmat fricile legate de alimentatia mea, de puterea mea de a duce mai departe sarcina. Din cauza starilor de greata si a epuizarii imi era teama sa nu ii fac rau ei. In momentele acelea eu nu mai contam, eu puteam indura orice, numai ca bebe sa fie bine. Atunci cand sti ca in tine bate o a2a inimioara totul se limiteaza la a o proteja, a avea grija de ea. Dumnezeu ne-a ajutat si am trecut cu bine si de al2lea trimestru. Acum ca mai sunt doar 7 saptamani pana imi voi tine in brate fetita, incep alte frici. Imi e frica de nastere! Da stiu ca vreau sa nasc natural si sunt dispusa sa suport pentru fetita mea totul. Stiu ca o sa fie bine, insa frica de acum este uma destul de mare si stiu ca va creste odata cu apropierea termenului. Imi e frica de primele zile impreuna, cand vom fi singure acasa. Si nu pentru ca este fragila ci pentru ca imi doresc ca totul sa fie bine si sa nu gresesc cu ceva. Incerc totusi sa fiu optimista, sa fiu puternica si sa depasesc toate aceste frici pentru a putea fi acolo pentru fiica mea.
Comentarii