Incarcat in Test de sarcina pozitiv - #gemenasi
567 vizualizariPovestea noastra de dragoste a inceput in urma cu 10 ani jumate, atunci cand l-am vazut pentru prima data pe sotul meu, pe umarul de sprijin, pe prietenul si confesorul meu. Au urmat ani frumosi impreuna, am luat bacul, apoi licenta, apoi ne-am casatorit dupa 7 ani de relatie, am avut o nunta ca in povesti, asteptata de toata lumea. Apoi am decis sa ne luam o casuta si am plecat intr-o aventura frumoasa si grea in Irak-Kurdistan, intr-un santier cu 200 de barbati eu am fost pentru o perioada de 2 ani singura femeie, am lucrat in contabilitate, nu pot spune cat de greu era acolo, temperaturi de 50-60 de grade, locuiam intr-o baraca unde de multe ori mai intrau si soriceii din santier, am locuit pe o fosta albie de rau in camp cu munte la 30 km de primul oras, ieseam o data la 2 sapt de acolo, dar lucrurile astea ne-au apropiat eram unul pentru altul. Am rezistat si ne-am sustinut reciproc, cand ceda unul nervos celalat era tare si invers pana intr-o zi de august 2013 cand am decis sa revenim in tara, puterile nu mai erau ca la inceput, stresul pusese stapanire pe mintea si trupurile noastre. Am revenit in tara, cu greu ne-am gasit ceva de munca ... si asa platim in continuare casuta. Eu renuntasem la anticonceptionale din mai, iar prin septembrie ne-am dus la doctor am facut toate analizele si ne-am propus sa anucem pe lume minunea noastra. Eu imi doream sa nasc in iunie sa fie zodia gemeni ca tati... dar surpriza Dumnezeu a auzit decat gemeni ... nu si zodia ... :D, si iata-ne vom avea gemenasi.
Dar sa va povestesc totul ... am inceput frumoasa aventura de a deveni parinti pe 21 septembrie nici nu va spun cum ne pregatisem noi ... cu cina si totul foarte romantic, septembrie nimic, nici octombrie, nici noiembrie, decembrie, ianuarie ... eu sufeream ca un caine mai ales cand vedeam gravidutze, am facut teste peste teste de ovulatie, de sarcina, temperatura bazala, nimic ... si apoi s-a intamplat sa mergem pana in Austria, l-a intoarcere ne-am oprit o noapte in Hunedoara si am vizitat mormantul sfant al Parintelui Arsenie, i-am citit cartile apoi, m-am linistit, nu mai plangeam cand vedeam gravidutze ma bucuram ... si a trecut si luna februarie fara sa se intample minunea ... Am ajuns in martie cand primavara a venit si in sufletul nostru. Deja nu mai eram stresata cu teste, insa speram ... i-am zis sotului meu sa mai incercam si luna asta mai linistiti si daca nu e nimic sa incepem investigatiile mai amanuntite, iar Dumnezeu ne-a auzit rugile ... sa consideram cum spun doctorii de pe 14 martie insa eu stiu exact cand a fost :D pe 22 martie ...
Comentarii