Printre evenimentele la care am participat astazi am avut timp sa meditez putin asupra venirii pe lume a unui copil, asupra vietii si cat de mult ar trebui sa o apreciem, pana nu e prea tarziu.Unul vine, altul moare, cam asa stau lucrurile, dar nu avem timp sa ne gandim prea mult asupra rostului nostru pe lume, pentru ca ne cufundam in prea multe banalitati ca sa deschidem ochii.Am fost la inmormantarea tatalui unei colege de servici, unde am intalnit multa tristete si multe regrete.Cel mai durereros era cum veneau masinile cu sicrie in care erau morti pe banda rulanta si ma tot intrebam dc se nasc atatia copii, la cati oameni mor.Evitam de multe ori subiecte de genul acesta, nu ne place sa vorbim despre ele sunt prea triste, dar ele fac parte din ciclul nostru pe acest pamant.Concluzia e sa ne bucuram mai mult de viata, sa vedem fericirea in lucrurile marunte, iar venirea pe lume a unui copil sa o privim pentru totdeaua ca cel mai frumos dar pe care divinitatea ni-l putea da.
Comentarii