ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Buna tuturor!
Nu am mai scris de mult si-mi era dor sa impartasesc cu voi experientele si trairile mele. Stiu ca toate ati trecut sau veti trece prin asta, prin sentimentele ce ne incearca cu gandul la nastere. Eu una tin sa spun ca imi este foarte frica. Este primul meu bebe, sunt in luna a 8-a si ma indrept cu pasi repezi spre a aduce pe lume un nou sufletel : un ingeras de bebelus.
Aceste 8 luni au trecut repede, cu bune, cu rele dar cel mai mult cu griji. In burtica port un bebelus cuminte, nu m-a suparat deloc, sper ca asa sa fie si cand nu va mai fi in burtica. Astept cu nerabdare sa-l cunosc, sa-l tin in brate, sa-l ingrijesc dar in acelasi timp ma cuprinde frica ca nu stiu ce sa-i fac, cum sa am grija de el, ce sa-i fac daca plange, daca nu doarme, daca nu mananca.
Un bebelus este o responsabilitate mare, pe care mi-am asumat-o dar cu care nu stiu daca o sa ma descurc. Imi dau lacrimile de fiecare data cand ma gandesc la el, la acel sufletel mic care nu va sti sa-mi spuna daca il doare ceva, daca nu-i place ceva.
La doctor mi s-a spus ca bebe este foarte mare si inca nu se stie cum voi naste si cand voi naste. Imi este frica sa nu ma prinda pe drum, in masina, la volan sau chiar acasa cand sunt singura. Ce voi face? Pe cina voi suna prima data? Oare imi voi da seama daca chiar sunt durerile nasterii sau mici contractii normale. Sunt speriata rau.
Sunt o groaza de intrebari la care nu am raspuns si pe care mi le pun in liniste, singura in casa.
Oare voi fi o mama buna?
Voi sti cum sa am grija de bebelusul meu? Sau totul va veni de la sine?
Eu ma rog ca totul sa fie bine.
- See more at: http://jurnaldesarcina.desprecopii.com/post/2012/10/22/un-ingeras-de-bebelus.aspx#sthash.osvtRRPd.dpuf
Comentarii