Dragostea pentru bebelu?i ?i teama de a fi mama

     Ieri am gasit pe siteul "desprecopii.com" un filmule? în care i se facea baie unui bebelu?. De fapt, nu era chiar o baie obi?nuita ci mai mult o terapie, o relaxare, prin baie, a unui bebelu?. El, o minuna?ie de copil cu ni?te ochi perfec?i de lapte în stare sa înmoaie ?i cel mai aspru om de pe pamânt; ea, Sonia Rochel, cea care se ocupa de bai?a, o experta probabil. I-am aratat filmule?ul so?ului aseara ?i, dupa cum ma a?teptam, a fost impresionat încât a a?teptat sa îl vada pâna la final.

     Tot aseara am vorbit cu o veche prietena din copilarie care se pregate?te intens de botezul feti?ei. Vorbind cu ea la telefon, pentru cateva secunde, am auzit-o scâncind pe cea mica, un scâncet dulce, încet de copil, de îngera?.

     Astazi am privit un filmule? despre schimbarea scutecului pe site-ul "nivea.ro" în care protagonist era un bebelu? cuminte ?i scump.

     Sunt minuna?i bebelu?ii ?i probabil, ?i datorita faptului ca sunt astfel, greutatea cre?terii lor este cumva atenuata. 

     Iubesc enorm bebelu?ii, îmi ating sufletul când le privesc ochii aceia lini?ti?i, cura?i ?i care parca î?i vorbesc. Atunci ma gândesc la bebelu?ul nostru: cum va arata?!, va fi sanatos?!, va fi cuminte?!, voi avea grija cum trebuie de el?!. ?i apoi ma cuprinde o teama: teama de a fi mamica. Sunt aproape speriata de asta. Prietenele mele îmi spun ca grija va veni de la sine, dar eu sunt un fel de Toma necredinciosul ?i pâna nu vad, nu cred .

     De?i ni se pare grea a?teptarea asta de 9 luni, poate ca mai are un rost pe lânga cel al dezvoltarii copilului: sa ne acomodam cu ideea, sa ne facem planuri, sa ne documentam, sa experimentam etc.

     Ca orice parinte, mai ales atunci când devii pentru prima data parinte, abia astep?i sa vezi cum ar putea arata un pui de-al tau (pe mine, cel pu?in întotdeuna m-a macinat gândul asta ), dar, daca î?i este teama (a?a cum îmi este mie) parca a-i vrea ca cele 9 luni sa dureze mai mult. Nu ?tiu acum ce voi gândi/sim?i în preajma marelui eveniment, dar ?tiu sigur ce simt acum. De fapt, cred ca acesta este ?i motivul pentru care am a?teptat atât sa avem copii (eu am 27 de ani, so?ul 30). Spun asta gândindu-ma la una dintre prietenele mele, mai mica cu doi ani, care, înca de la 22 de ani î?i dorea sa devina mamica. Dupa câteva luni de a?teptare, ce-i drept, Dumnezeu le-a dat un baie?el frumos care va împlini luna viitoare 1 an ?i 4 luni.

     Puiul nostru sper ca este bine de?i aseara l-am certat un pic pe tati ?i mami s-a enervat u?or. Am reu?it sa prindem ?i un somnic lini?tit spre diminea?a întrerupt, din pacate, de alarma telefonului care anun?a ca mami trebuie sa plece la serviciu. Tot în diminea?a asta am realizat ca starile de bine îmi lipsesc uneori din cauza unui somn neodihnitor. Astazi m-am trezit mai bine dispusa ?i mi-ar placea sa fie a?a mereu. De când sunt însarcinata, asta a fost a doua oara când am sim?it ca am dormit bine (ce-i drept un somn neterminat, dar bun ?i-a?a în compara?ie cu altele) ?i odata cu un somn bun, a venit ?i starea de bine.

     Cam atât deocamdata. Mami este la serviciu ?i, ?inând cont ca deseara o sa ies cu colegele, s-ar putea sa ne facem cu o burta sanatoasa de râs amândoi. A?a este de obicei la toate întâlnirile ?i tare mult a? vrea sa fie ?i acum: mi-ar prinde extraordinar de bine. Acum dau fuga dupa un lapte batut: noul nostru prieten alaturi de sana . Te saruta mama pe obrajorii tai minusculi .  Sa fii sanatos ?i sa vii la timp, puiule!   (31/10/2013   10:45)