Depanare de amintiri din cea mai frumoasa perioada a vietii mele

Buna din nou, Azi as vrea sa discut despre emotiile si starile mele din sarcina. Pentru inceput nu e mare diferenta fata de cum eram normal, am fost emotiva si sunt si acum la fel. Reactionez destul de urat la critici mai ales, ma autocritic mult. Chiar si in somn pot izbucni in plans. Emotiile mele sunt legate direct de anumite schimbari si "esecuri", "nemultumiri" din viata, nu sunt legate de sarcina. Nu idealizez sarcina, nu promovez depresia, dar nici nu vreau sa mint vreo mamica care poate sa citeasca acest mesaj, sau chiar propriul copil, de la care imi cer iertare si ii multumesc ca exista in viata mea si ca mi-a fost daruita de orice forta suprema care exista. Prin urmare, bebelusul din burtica mea fiind fetita si viitoare mama si ea, daca va dori, sa stie ca sa nu faca aceleasi greseli ca si mine, sa fie o mama mai buna, si o mai buna versiune a mea. Sa se asigure ca starea ei psihologica si fizica sa fie foarte buna inainte de a ramane insarcinata, sa nu neglijeze acest aspect. Nu am consultat un psiholog, nici macar un preot. Nu am lasat sa-mi fie acaparata personalitate de gandurile negative care-mi vin mereu. Totusi am norocul sa am langa mine un om care ma sustine si asculta, viitorul meu sot peste 2 zile. Micuta mea fetita, sa stii ca si tu vei avea acea persoana care iti va fi alaturi in cele mai grele si dificile momente. Pana cand vei creste eu o sa fiu acest om si o sa fiu mereu cu tine cu inima, din pacate viata poate sa mi te indeparteze cand vei creste si vei pleca de langa mine si atunci sa nu te lasi cuprinsa de singuratate si dezamagire. Pe aceasta nota trista, vreau sa zic ca e important sa ai un om pereche care sa-ti fie alaturi si sa te incalzeasca cand sufletul tau e rece. Pentru mine sarcina a fost un anotimp de emotii ca valurile marii, mereu instabile. Viitorul meu sot nu stie cum sa reactioneze si el, vine cu ciocolate la mine, prajituri, sa nu am pofte cumva. Totusi, dupa cum am mai zis la noi e invers, eu duc sarcina fizic, dar simptomele le are el. Mie personal imi plac mandarinele si portocalele si le mananc cu kilogramele, dar nu pot zice ca e din cauza sarcinii. Dupa cum am mai zis, intr-adevar pe timpul sarcinii esti mai emotiva, sentimentala si pe alocuri de neinteles. Totusi principalul sa fim echilibrate, chiar daca vrei o prajitura sa ne intrebam intai daca avem nevoie de ea acum sau se poate si fara? Sarcina nu e o boala, e stare naturala. In cazul meu, eu imi stapanesc poftele si imi mai interzic uneori din ele. Dar si cedez deseori. Nu ma limitez la un regim, imi permit de toate. Multumesc pentru ca am posibilitatea de a scrie acest mesaj. O seara frumoasa tuturor!