-
Buna ziua,
As vrea sa incep prin faptul ca sarcina mea a fost planificata si dorita de mine si iubitul meu, deoarece ne-am dorit sa avem in viata noastra un puisor de om, rodul dragostei noastre.Fiind in anul terminal ambii, dicutii despre copilasi am avut cu iubitul meu, dar nu am avut curajul de a face acest pas important inca, fiind ambii incarcati cu examene si cursuri. Totusi in timpul in care am fost impreuna am vazut in el atata iubire si dragoste si mi-am imaginat cum ar revarsa toata iubirea pe o minune de copil. Acum sincer nu stiu daca am facut alegerea potrivita la momentul oportun dar stiu ca-mi iubesc copilasul mai mult decat orice pe aceasta lume. Temeri si frici am mereu, din frica ca nu voi putea sa petrec timp cu copilul si din frica de a fi considerata mama dar nu cu drepturi depline sunt si acum. Scriu aceste randuri pentru a putea sa-mi alung aceste frici si sentimente urate, care stiu ca mi-ar putea afecta atitudinea mea fata de bebelus. Sunt constienta ca copilul e o responsabilitate si ca e un pas important pe care poate trebuia sa-l fac cand aveam mai multe posibilitati financiare, dar atat de mult o iubesc incat voi face totul ca sa-i pot oferi o viata frumoasa. Sarcina asta a fost binecuvantata de la inceput, nu am avut dureri, greturi si stari de voma ca alte femei, m-am simtit foarte bine si din acest motiv ma simt recunoscatoare cerului.Au fost cateva zile in care am avut stari proaste, nu depresie, dar stari de incapacitate si faptul ca nu ma simt suficienta, faptul ca nu sunt multumita de mine, dorinta de nu cauza suferinta unui copil nevinovat. Am ajuns la concluzia ca vreau copii, si voi mai face cand voi ajunge sa-mi indeplinesc scopurile mele. Multumesc mult si va doresc un weekend frumos.
Comentarii