-
Abia am putere sa mai scriu...dupa o pauza nedorita...o pauza urata...mi-am adunat fortele sa scriu, sa nu uit niciodata ce mi-a fost dat sa traiesc. Sunt asa suparata pe tot ce s-a intamplat...atat de speriata...si ma intreb de ce eu...de ce covid? Am ajuns in saptamana 33...mai exact 33 si 2 zile. Povestea covidului in sarcina a inceput atunci cand sotul a fost testat obligat fortat la serviciu...rezultatul..pozitiv. Imediat ne-am alarmat si am facut un test de saliva si unul cu sange din deget. Cel de saliva negativ...celalalt pozitiv. Speriati am fugit si am facut un test PCR...soc si groaza...POZITIV!!!! Dupa ce ne-am mai linistit...am testat si pitica ...ea Negativ. Primele zile nu am avut niciun simptom. Am luat legatura cu dr de familie, dr ginecolog...tin sa precizez ca mi-a fost recomandat sa ma vaccinez dupa ce nasc pt ca nu se stie cum o sa fie reactia lui bebe pe termen lung. Deci una gravida nevaccinata...dupa 5 zile ...incepe distractia...frisoane, transpiram non stop de schimbam 3-4 pijamale pe noapte...nu ma puteam ridica din pat...si punctul culminsnt...saturatie 82. Atat mi--a fost ...la tv auzeam numsi despre cei internati care nu au reusit sa supravietuiasca. Plangeam inauntrul meu...eram terminata, speriata. Pentru orima data mi-a fost frica de moarte. Bebele e prea mic...am nevoie sa imi revin...deci m-am internat. Dupa 2 saptamani si 2 zile...in care starile au oscilat de la agonie la extaz...am reusit sa invingem. Starea ba se imbunatatea...ba se inrautatea...radeam si plangeam, pentru ca efectiv nu mai reuseam sa imi revin nici psihic. Tot ce am vazut si trait a lasat o urma adanca peste mine, peste tot ce insemn eu. Oare ne vom reveni vreodata? Oare vom scapa de acest virus parsiv? Rares e bine...micul luptator. Situatia in spitale e groaznica...pot sa zic doar ca abia astept sa ma vaccinez si ii multumesc Lui Dumnezeu ca am trecut si peste acest hop al vietii mele.
Comentarii