-
Broscuta mea are astazi o saptamana alaturi de noi, un copil deosebit, un copil binecuvantat. Credeam ca va fi mai greu cu bebe dar ce a fost greu a fost nasterea, care intradevar a trecut dar de uitat, cosmarul, nu am cum sa il mai uit niciodata. Nimeni, dar absolut nimeni nu a putut sa imi spuna cat doare. Nici mama care a nascut 7 copii, nici sora mea care are pe bebe de 2 ani, nimeni, majoritatea spuneau ca doare, atat, dar sa imi explice cineva mai in detaliu, ar fi putut oarecum fi mai bine pentru psihicul meu. Pe durata sarcini eu nu am avut contractii dureroase, credeam ca este o gluma, eram pe masa de travaliu si moasa imi spunea ca am ceva contractii, radeam cu gura pana la urechi cand le auzeam pe alte viitoare mamici cum urlau in alte sali de travaliu, aveam impresia ca exagereaza, ca nu se controleaza... Dupa ce medicul mi-a rupt apa , in perfuzie mi-a bagat substanta care a declansat adevaratele contractii si ce sa vezi, am inceput si eu sa urlu :)) intre contractii reuseam ss o sun pe sora mea si pe sotul meu sa ma vait si la un moment dat am cerut epidurala, pentru care a trebuit sa astept o dilatatie de minim 4. A trecut cu greu si a venit doamna anestezista, care ma intepat de 4 ori in coloana, oriunde ma intepa iesea cu sange si uite asa am spus pa pa la epidurala. Am crezut ca o iau razna de durere, mi sa facut de 2 ori no-spa si mi sa pus oxigen la nas si mi dat sa trag dintr-un furtunas cu un fel de gaz( nimic nu mi sa parut ca imi alina durerea..)
Comentarii