-
Emotii mari pentru ecografia de trimenstrul 2, imi aduc aminte ca abia reuseam sa imi calmez gandurile, fara sa ma gandesc la ce putea fi rau, ce ar fi putut sa imi spuna doctorul. Luam in calcul toate posibilitatile, speriata de o infectie urinara cu care ma luptasem de ceva vreme si pentru care a trebuit sa iau antibiotic. Am ajuns in cabinet, intodeauna intunecat, m-am asezat si nu am mai respirat pentru cateva minute normal, ma abtineam, asteptam. Apoi vad pe ecran cum apare bebe, mult mai mare de data aceasta, si doctorul incepe (nu mai stiu ordinea exacta) : os nazal prezent, stomacel bine, rinichi bine, inima bine, etc. Am inceput sa zambesc si tati a inceput sa scoata un ras zgomotos. Am prins curaj si la final l-am intrebat daca ii putem vedea fata. Bebe al meu este minunat si ne-am indragostit de el! Nu seamana cu mine dar a luat ce este mai frumos pana acum de la tati. Sentimentul este de implinire, ca nu am dat gres, stiu cat imi dau silinta sa fie bine si tot ce imi doresc este sa fie sanatos. Cred ca bebe va fi sportiv de performanta pentru ca a reusit incepand cu luna 20 sa loveasca asa de tare incat simt ca mi se taie respiratia, are o placere nebuna sa loveasca vezica si in jurul buricului, imi stie punctele slabe si are strategie :))
Comentarii