Era miercuri, 7 aprilie. Eram la munca. De dimineata ma trezisem cu cateva stari de rau, un deranj la stomac cu scaun moale. O prietena mai mare decat mine, care are deja o fetita maricica, in jur de 7-8 ani, stia cat m-am chinuit sa raman gravida. I-am spus de test si vorbeam cu ea si de starea de rau. Dar decat ce mi-a spus legat de stare, mai bine nu spunea. Experienta ei cu o stare asemanatoare a fost un avort spontan. Deja ma treceau toate fricile si grijile. Eu nici nu ajunsesem la prima ecografie si deja sa mi se zica ca am facut avort? Sigur cedam psihic daca auzeam asa ceva. Am stat cu grija toata ziua. A doua zi eram tot la munca, mai speriata, mai ingrijorata, timpul parca statea in loc. Pana la urma mi-am facut curaj si m-am dus la sefa sa ma invoiasca 2 ore cat dau o fuga la cabinet, ca doctorita avea liber si putea sa ma vada.
Ma duc repede, astept sa ma primeasca in cabinet. Se uita, imi explica ca pare a fi sarcina, dar nu e sigura, colul uterin era ingrosat. Imi zice sa astept sa vina doctorita de la ecografie. Astept sa intru la ecografie. Stiam de pe internet fazele cu prima ecografie, bucuria de a-ti vedea minunea prima data. N-am avut parte de acea bucurie:
-Se vede o pata neagra pe uter, dar nu o consider sarcina. Parca s-ar vedea ceva pe trompa, sigur ai sarcina extrauterina.
Deja imi picase cerul in cap. Imi daduse doctorita sa fac BetaHCG ca sa fim siguri. Cred ca mai repede imi reveneam daca imi zicea ca nu e nicio sarcina, decat ca e extrauterina.
Ajung inapoi la munca, al meu abia astepta vestile. Cand i-am spus, s-a si hotarat sa schimbam doctorul. In urmatoarea saptamana am facut 2 analize de sange, ambele au confirmat ca e o sarcina prezenta, dar nu confirmau si daca e bine sau nu. Si luni, 19 aprilie, la alt control, alt doctor, alta surpriza. Al meu sot ma astepta in fata cabinetului, cu fata noastra in lesa(catelusa noastra), nerabdator, ingandurat, ingrijorat, nici el nu stia ce stare are. Intru in cabinet, ii scot doctorului pe masa tot istoricul, ca sa zic asa(da, de data asta am ales doctor barbat). I-am aratat analizele BetaHCG, i am explicat situatiile, tratamentele. Iar la ecograf, surpriza, vad o minune mica, de 5 sapt si 2 zile, 8.98mm, practic nici nu aveam ce sa vad clar la masuratoarea aceea, se vedea doar inelul, nici macar embrionul. M-am linistit instant. Totul era bine, era unde trebuie. Am stabilit cu doctorul data urmatoarei vizite si am iesit din cabinet toata un zambet, cu ecografia in mana. Cand m-a vazut si a vazut si ecografia, s-a luminat la fata. Era cel mai fericit. Am reusit sa traiesc si bucuria primei ecografii asa cum se cuvine.
Comentarii