De la decizie pana la reusita-partea 1

Sa te decizi in secolul 21 ca la 20 de ani vrei sa fi mamica, poate suna absurd sau nesabuit. Multi isi dau cu parerea ca e prea devreme, ca mai ai de trait din tinerete, ca ai timp sa cresti copii. Dar daca le intrebi pe mamicile acelea care au facut copii la 18-19-20 de ani in perioada 1990-2000, de ce au facut-o, o sa iti spuna ca erau alte vremuri atunci. Si cu toate acestea tot am luat hotararea de a face incercarea vietii, de a concepe un mini eu. Bine, adevarul e ca am avut noroc de sotul meu(pe atunci logodnic) ca isi dorea foarte mult si mi-a dat increderea de a incerca. Si surpriza, dupa 2 luni de incercari nenumarate si bani dati pe teste de sarcina , s-a intamplat si ... intamplarea de a afla ca nu pot ramane gravida din cauza unor probleme de care nici nu stiam ca le am. Sa-l numesc ghinion ca n-am ramas? Sau noroc ca am aflat o cauza. Si acum inca imi spun ca daca nu era el cu dorinta asa mare, nu aflam nici acum. Problema? Problema in sine nu era asa mare, dar tratamentul era de durata. Cum am descoperit? Era luna august,2020, imi intarziase 2 saptamani si testele ieseau negative. Am zis sa merg la un control, sa vad ce se intampla. Tot citeam pe net despre cazul testelor negative, dar sarcina pozitiva sau cum mai era denumita pe site-uri "sarcina ascunsa". Nu stiam pe atunci de analiza BetaHCG. Ajunsa la control, testul facut in cabinet tot negativ, hai sa vedem ce e. Si am descoperit o minune, un ovar polichistic si unul cu un chist mai maricel. Tratamentul? Anticonceptionale� timp de 3 luni. Ce sa facem acum, mai asteptam, facem tratamentul, vedem ce urmeaza. Dupa 3 luni, asta fiind deja sfarsitul lui noiembrie, mergem la alt control. Chisturile tot acolo, tratamentul trebuie sa continue. Cand intreb doctorita cam ce perioada mai trebuie, raspunsul ei a fost: -Pai cat mai mult, 5-6-7 luni, un an. Plus ca oricum nu te afecteaza, te protejeaza de sarcina, ca nu cred ca-ti doresti copil la varsta asta. Ies dezamagita pe hol, ma vede sotul si ma intreaba ce mi s-a spus, ii explic, el si mai dezamagit acum. Pe hol cat asteptam sa platesc dau sa vorbesc cu asistenta si i-am spus ca eu imi doresc un copil. Ma baga inapoi in cabinet sa vorbesc cu doctorita care imi spune ca pot incerca sa raman si imi mai prescrie ceva supliment , cu replica: "Luna aceasta sigur ramai gravida" Plec fericita, cumpar ce mi s-a dat, destul de scumpe, dar asta e. Cand iti doresti, faci si sacrificii. Trece noiembrie, ultima menstruatie avand-o pe data de 16 noiembrie. Trece si decembrie, trec sarbatorile, ajungem in ianuarie. Intre timp de pe 16 noiembrie nu a mai rasarit nici o "perioada vesela"(asa o denumisem cand eram copila). Luna decembrie, ca si august, plina de teste negative. Inainte de Craciun, inainte de revelion. Am zis ca poate vine Mos Craciun cu un cadou. Dar n-a fost sa fie. Pe 2 ianuarie a venit si nedorita. Totusi am asteptat sa treaca si aa mergem iar la control, sa vedem ce s-a intamplat de fapt de a intarziat atat. Am zis si sa schimbam doctorul, sa vedem alta parere. Si ce am descoperit? Am dat din lac in put. De la ovar polichistic am trecut la col uterin lezat. Alta serie de tratamente, alta cheltuiala buna. De data asta tratamentul a fost mai amplu, de la anticonceptionale am trecut pe ovule, supozitoare si pastile timp de o luna. Trece ianuarie cu tratament, asteptam sa treaca si februarie cu "perioada vesela"+inca 10 zile , ca sa mergem iar la control. Aproape de martie a fost de data aceasta controlul. Dar tot nu era bine. Am continuat cu antiinflamatorii si trebuia sa astept 14 zile pentru rezultatul la Papanicolau. Dar, intre timp s-a intamplat ceva neprevazut....