Am citit de la inceputul sarcinii numai povesti de speriat despre somn. Cum ca va urma o perioada in care nu voi putea dormi, ca o sa imi fie greu sa mai dorm cum dormeam inainte, ca o sa am nopti albe cu privit in tavan. Ei bine, sarcina mea nu a fost asa. Pana acum, pot sa numar pe degetele de la o mana de cate ori am dormit prost in toate aceste saptamani.
Ok, ca am inceput sa ma trezesc de mai multe ori pe noapte, in primele saptamani, da. Ma trezeam ca sa merg la baie, dar adormeam usor la loc. Ma trezeam si imi era foame, trebuia sa mananc ceva ca sa pot adormi la loc, da. Dar am dormit foarte bine in sarcina.
Pe masura ce mi-a crescut burta, era mai incomod, nu pot sa zic. Dar am descoperit ca din cauza ca e mai dificil sa ma rasucesc cu burta cu tot, eu nu ma prea misc deloc noaptea. In ultimele saptamani m-am trezit ca pe ceas, in jurul orei 3-4, in exact aceeasi pozitie in care m-am pus sa dorm. Ma rasucesc pe partea cealalta si imi pun intrebarea daca imi trebuie la baie sau nu. De regula ma duc, ca sa nu stau incomod. Si adorm imediat la loc.
Am primit o perna in forma de C pe care o folosesc la somn. La inceputul sarcinii nu mi se pare utila neaparat. Acum simt ca atunci cand o imbratisez stau foarte comod. La inceputul sarcinii simteam nevoia de o perna mai groasa sa o pun sub burta. Pe masura ce a crescut, am tot scazut grosimea pernei. Acum am un plus mai plat pe care il folosesc pentru asta.
In concluzie, pentru mine, partea de somn nu a fost deloc o neplacere in sarcina. M-am bucurat de somn la fel ca si pana acum, cu mici exceptii evident. Dar avand in vedere ca m-am pregatit pentru ce e mai rau, eu zic ca mi-a fost destul de bine per ansamblu.
Comentarii