-
În această săptămână împlinesc 36 de săptămâni de sarcină. Așteptarea e pe cale să ia sfârșit, iar pe mine mă încearcă tot felul de emoții. Zilele trecute am fost la control (eu credeam ca va fi ultimul), iar bebe ne-a făcut o surpriză. Medicul mi-a spus ca încă nu s-a așezat în poziția în care se pregătește pentru naștere, este așezat transversal, fapt pentru care m-a chemat la încă un control peste 2 săptămâni. Săptămâna următoare trebuie să fac analizele de trimestrul 3 pentru a ne asigura ca totul este în regulă. Încet am început deja să pregătesc lucrurile necesare și bagajul pentru spital. Doar când mă gândesc mă apucă niște emoții de nedescris. Seara când mă pun în pat îmi trec tot felul de gânduri prin minte, îmi imaginez cum va fi. Momentan cel mai greu lucru mi se pare faptul ca voi sta despărțită de prima mea dragoste, băiețelul cel mare. El are acum 2 ani și 2 luni și nu am fost despărțiți niciodată mai mult de 3-4 ore. E un băiețel inteligent și foarte înțelegător, știu ca el va fi bine și se va distra cu tati acasă, însă în sufletul meu numai eu voi ști ce va fi.. imi va alina dorul de el puiul cel mic care va veni pe lume. Mă rog la Dumnezeu să îmi dea putere și sănătate, să trec repede peste operația de cezariană și să fiu aptă pentru puiuții mei care vor avea atâta nevoie de mine. Mămici care sunteți la a doua naștere la o diferență mică de vârstă între copii, cum ați procedat? Au venit la voi în spital copilul cel mare? E mai bine? E mai rău? Nu prea știm cum să procedăm, dacă să îl aducă soțul la mine sau să așteptăm să ne întoarcem acasă..
Comentarii