Salutare, mamici!
Ziua cea mare a sosit! M-am trezit de dimineata la 6, m-am pregatit, iar la spital m-au condus sotul si baietelul cel mare, urmand pe el sa il lase la cresa.
La ora 7 am ajuns la spital, cu multe lacrimi in ochi mi-am luat la revedere de la sot si baietel, avand inima cat un purice la gandul ca nu ii voi vedea cateva zile, iar urmatoarea intalnire va fi in formula de 4.
M-am internat, am ajuns in salon, mi s-au facut analizele, m-au pus la pefuzii si asteptam medicul sa vina si sa mergem impreuna in sala de operatii.
Trecuse de ora 9, a aparut doamna doctor, am mers impreuna. Ma simteam in siguranta. Ajunsa in sala de operatii, am discutat cu medicul anestezist. M-a asezat in pozitia petru efectuarea anesteziei. Nu am simtit mai nimic. M-au intins pe masa de operatii si aceasta incepea i scurt timp. In cateva minute am auzit primul planset al bebelusului. mi-au dat instant lacrimile. Urmatoarele secunde l-am vazut, iar dupa ce l-as sters l-au pus pe mine. avea pielea atat de calda .....un sentiment minunat. Apoi medicul m-a felicitat, unn baietel de nota 10, care cantarea 3400g si avea lungimea de 50 cm. Minunea s-a intamplat la ora 9:50.
Medicul de la neonatologie a venit sa il preia pe bebe, operatia mea a continuat inca 30 de minute, urmand sa merg la terapie intensiva iar apoi in salon.
Ziua aceea am stat numai la perfuzii...dureri mari, multe perfuzii pentru contractarea uterului care sunt foarte dureroare.
A doua dimineata mi l-a adus pe bebe si a urmat sa stau in spital inca 3 zile. Ce vreau neaparat sa mentionez este ca zilele din spital au fost mult mai usoare acum decat la prima nastere, m-am recuperat mult mai rapid.
Urma marea intalnire in formula completa, ziua cand mergeam acasa cu bebe.
Comentarii