-
Asa cum am mai zis, am rămas însărcinată în perioada pandemiei covid. Din păcate toată sarcina a fost tot o pandemie și singurul lucru bun a fost ca pt o scurta perioada de timp am lucrat și de acasa și am putut sta mai mult cu Iris, înainte sa nu Mai fie singura la părinți. Când încă mai mergeam la birou o parte dintre colegi s au îmbolnăvit și am fost contact direct. Am mers sa ma testez dar am scapat de boala. Cu puțin timp înainte de naștere s a mutat sediul laboratorului și am fost nevoita sa merg și cu mijloace de transport în comun dar am făcut atenție și am sperat ca nimic nu se va întâmpla. Cu 4 saptamani înainte sa nasc m a durut în gat, ma doare f des și fac puroi și am fost înfundata în nas. Am pus totul pe seama unei răceli și nu mi se părea nimic sa semene a covid. Am dat mesaj medicului ginecolog și mi a recomandat sa fac un test. N am băgat in seama, am zis ca exagerează și am luat doar tratamentul. După 2 zile I am dat din nou mesaj sa I zic ca am contracții dacă pot merge la vizita. Mi a spus ca da și m a întrebat de test când ne am văzut. I am explicat de ce nu l am făcut însă a insistat. Am mers după vizita la medic la serviciu și apoi seara am decis sa fac un test acasa ...care a ieșit pozitiv. Am fost socata , am plâns , nu mi venea sa cred și am mers apoi sa fac la un centru autorizat. Am așteptat rezultatul sperând ca nu v a fi pozitiv dar din păcate asa a fost. Am stat acasă izolata , am trecut prin multe stări, în fiecare zi ma durea altceva și singurul gând era ca trebuie sa trec peste 14 zile de la diagnostic pentru a ajunge sa nasc cu medicul meu, sa nu fiu trimisa la spital cu ginecologie covid, sa pot sa fiu lângă copil când se va naște. Am reușit într un final însă a fost o perioada foarte grea și stresanta. În casa stăteam cu masca, într o camera, mâncăm separat, ma vizita politia sa vadă dacă respect carantina.
Comentarii