-
Acum ca se apropie momentul nasterii si, respectiv, a intalnirii, cresc si emotiile. Abia astept sa imi tin in brate micutii, dar, totodata creste si frica... Pe de o parte sunt foarte nerabdatoare sa ii vad, sa ii smotocesc, sa ii pupacesc, pe de alta parte imi este frica de momentul interventiei, de perioada postoperatorie, care, din cate am inteles, nu e tocmai placuta. Dar, ce va fi sa indur, voi indura, insa stiu ca bucuria de a le ura bun-venit puiutilor nostri pe lume intrece orice durere. Imi trec o sumedenie de ganduri prin cap, imi fac o groaza de scenarii cu privire la ce ar putea merge prost, insa sper la ce e mai bine si stiu ca asa va fi. Adevarata liniste probabil o voi simti abia cand voi auzi bebeii umpland sala de nasteri cu plansetele lor :) Abia astept!!!
Comentarii