-
La prima sarcina aveam 22 de ani, eram studenta si nici nu simteam ca sunt insarcinata. Nu m-a durut absolut nimic, nu ma simteam obosita, doar in luna a patra am avut greturi si cam atat. In rest nimic. La cea de-a doua sarcina, dupa zece ani, lucrurile au stat diferit: dureri de tot felul, care mai de care, de unele nici macar nu aveam idee ca exista...greturi pe tot parcursul zilei, de cand ma trezeam si pana ma puneam noaptea in pat...Sarcina aceasta insa m-a dat cu totul peste cap. Pe langa greata si dureri in toate articulatiile, o permanenta stare de slabiciune, lipsa de aer, care se accentueaza cand ma intind in pat si din cauza careia sunt nevoita sa folosesc 2 perne una peste alta si nici macar asa nu reusesc sa adorm, iar cand adorm totusi nu e pentru mult timp, pentru ca trebuie sa merg la baie din jumate in jumate de ora...iar ridicatul din pat (ridicatul burtii mai exact :)) este crima si pedeapsa... Inspre dimineata cand parca, parca se instaleaza mai bine starea de somn, se trezeste fetita - energica, voiasa, pregatita pentru o noua zi de distractie :) iar eu sunt praf...sa nu mai zic ca toata lumea ma sfatuieste: odihneste-te acum cat mai mult, ca sa ai forte pentru cand se nasc bebeii....serios?!...offf...abia astept sa vina pe lume bebeii, iar eu sa-mi revin usor in forma!
Când gata înspre 4 sau după 4 dimineata adormeam și la 6 se trezea cel.mic și l.minevevtot mic că nici 2 ani nu are.....mda....Și eu ....Maica! Mi se făcea rău+greata de la nesomn.
Și 2) nu mai ascultați de lume! Lume... mai mult