-
O sa-mi incep povestea cu prima mea vizita la doctor. Eram prin luna a 4-a de sarcina si vorbeam cu iubitul meu despre bebelusul nostru ce nu dadea nici un semn de acolo din burtica. Ne gandeam ca sigur este ceva in neregula cu el si am decis sa facem o programare la medic, de altfel fiind si prima. Zis si facut, am facut programarea care era abia in saptamana urmatoare si deja incepusem sa devin tot mai curioasa daca vom avea un baietel sau o fetita. Noi ne doream foarte mult sa fie baietel dar tot discutand despre asta ne spuneam ca nu conteaza ce va fi, conteaza sa fie bine, sa fie sanatos si sa decurga totul bine. In ziua urmatoare tati a pus capul pe burtica spunand ca sigur vom avea un bebe lenes daca nu a miscat el deloc pana atunci si dintr-o data am simtit un mic fior ce mi-a traversat burtica. Era prima lui miscare, eram foarte uimiti, nu ne venea sa credem ca puiul nostru mic ne-a auzit si a dat primul semn. Vine ziua programarii, aveam foarte multe emotii, stateam si asteptam sa ne vina randul in cabinet si parca timpul trecea tot mai greu.. in sfarsit a venit momentul sa intram, am discutat cu domnul doctor si ne-a sugerat sa facem o ecografie. In timp ce domnul doctor il verifica pe bebe el incepuse cu adevarat sa se miste foarte puternic si parca nu mai puteam sa astept, tati si el langa mine se uita curios pe ecran, incercam noi sa ne dam seama ce este.. domnul doctor ne pune intrebarea suprema "ce va doriti sa fie?" Eu nu am apucat sa raspund, ii raspunde tati ca nu conteaza, ne dorim sa fie sanatos. "Aveti baietel" si in secunda aceea parca imi venea sa sar de pe pat direct in bratele iubitului meu, aveam baietel.. parca eram intr-un vis devenit realitate, nimic nu ne putea bucura mai mult.
Comentarii