-
In sfârșit, am terminat cu starea aceea constanta de rău. In primele luni, orice as fi mâncat sau băut, se transforma imediat în stări de rău, de voma, tot ce doream era să stau în pat și să mă plâng. Știam că nu e cea mai plăcută abordare a situației, dar asta simțeam sa fac. Fetița de nici 3 ani la un moment se mai juca singura, mă mai chema uneori, dar înțelegea că lui mami ii e rău. Și apoi, gata! Într-o zi, s-au oprit. Nu îmi mai era greață de la orice miros, de la gusturi, ci pur și simplu redevean eu cea de altădată. Oboseala nu mai era atât de accentuată, îmi revenea pofta de viață. In sfârșit mă bucuram și eu de viața pe care o am, de minunea care așteaptă cuminte în burtica și fetița năzdrăvană care face numai prostii, dar o iubim enorm. As spune că fiecare sarcina e diferită, cu toate acestea, chiar îmi place să fiu însărcinată și să ii sunt pe ai mei lângă mine. Unul la căldură, in burtica, celălalt tot langa mine, dar alaturi de inima mea ❤️❤️
Comentarii