Am fost la prima monitorizare a bătăilor inimii fetale la spital, până acum mergeam doar la cabinetul privat la ecografii de evaluare a sarcinii. Doctorița pleacă în concediu două săptămâni și voia să se asigure că totul este bine până se întoarce. La consultație, colul a fost lung, mi-a spus că nu crede că nasc până la 40 de săptămâni, acum eu având 36 de săptămâni. Mă lasă, totuși, pe mâna rezidentei. Ulterior am aflat că analizele din spital mi-au ieșit bine, nu am streptococul de grup B, am făcut monitorizare, ecografie. Monitorizarea (testul fetal non-stres/CTG, după cum am aflat mai târziu că se numește) presupune legarea burții cu niște benzi elastice conectate la un aparat care se numește CTG și care monitorizează mișcările fetale, frecvența cardiacă fetală și posibile modificări ale ritmului cardiac în timpul mișcărilor fetale. Din cauza faptului că am stat mai multe ore (pe scaun, într-o poziție care nu îi place deloc fetiței, o agită teribil) și am așteptat să îmi vină rândul la monitorizare, când am fost conectată la aparat, bebelușa era parcă în transă. Vedeam cu ochiul liber cum saltă și se agită. Și se pare că în timpul acesta au fost și patru contracții, dar au fost pe mișcări și nedureroase, așa explicându-se de ce nu le-am simțit ca pe niște contracții. După o dimineață foarte agitată, în care am făcut până la spital aproape o oră și jumătate, în condițiile în care, de obicei, ar trebui să ajung în maximum 30 de minute, puțin deranjată la stomac, 4-5 ore de așteptare, analize, consultații și monitorizare, am ajuns după ora 14:00 într-un sfârșit în scara blocului. Mă tot gândeam la cele patru contracții și cum de nu le-am simțit. Ajunsă în fața liftului, surpriză, nu funcționa. Stau la etajul 7 și sunt trepte foarte lungi și multe pentru că între fiecare etaj avem camera destinată ghenei, așa că atunci când urci pe jos, simți că urci mult mai multe etaje, nu doar șapte. Afară erau 40 de grade, eu eram fleașcă, obosită, îngrijorată de contracții, mă gândeam la analize (încă nu îmi veniseră rezultatele), cu schimburile de spital în mână, cu alte bagaje, cu indigestie, la 36 de săptămâni, 16 kg acumulate în sarcină, și apucă-te și urcă treptele și tot urcă, și tot urcă. Când am ajuns sus, chiar am avut contracții dureroase/crampe, cu abdomenul întărit și tot tacâmul. Sau așa am crezut eu că se simt contracțiile. Am luat un no spa și m-am întins și i-am mulțumit lui Dumnezeu că pot sta două ore în pat până să mă apuc de treabă pentru serviciu, tot pe scaun, la calculator…