-
Iata-ne la 5 luni si jumatate. Putin, dar totusi, atat de mult. Omuletul nostru iubit creste, e sanatos, e vesel si isi dezvolta deja personalitatea. Un copil bun, intelegator si iubitor. Nu mai stiu cum era viata inainte de el si nici nu stiu cum eram noi inainte de el, fara el. Parca a fost dintotdeauna aici, nu imi imaginez cum traiam inainte fara sa fie cu noi, parca ne cunoastem de-o viata. Cum am putut sa stam fara el? Cum am putut sa nu il facem mai devreme? Intrebari care imi rasuna in minte, acum ca nu imi mai pot imagina viata fara el. Normal ca inainte nu cunosteam sentimentul de parinti, de mama, de existenta unui suflet mic, dar acum cand s-a implinit bucuria, nu vreau sa stiu cum era pana sa il cunoastem. E sufletul meu, e bucuria mea si gandul meu pretutindeni... cat te poate completa un copilas! E minunat si cu cat trece timpul, e si mai minunat! Ii multumesc Domnului pentru trairile, bucuriile, descoperirile si bucuria pe care le poate semana un prunc in inima parintilor sai! E comoara noastra si darul cel mai de pret! Nu mai am cuvinte sa descriu! Daca erati in dubii sa faceti un bebe, sper ca dupa ce veti vedea aceasta postare, sa spuneti un Da hotarat vietii de familie!
Comentarii