ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Povesti nastere - # #nasterea bebelinei
395 vizualizariAșa că m-am întors să-mi văd ginecologul pentru un control la 38 de săptămâni, pentru că Ziua MARE se apropia din ce în ce mai mult. Așa mi-a explicat în detaliu cum avea să se întâmple, am întrebat-o toate temerile mele, cum va fie anestezia, dacă există vreo repercusiuni după aceea. Ea a știut să mă liniștească că totul va fi bine, că echipa va fi bine pregătită pentru toate eventualitățile. Așa ca am stabilit împreuna ca ziua de nastera prin cezariana va fie în urmatoarele 5 zile. Odată ieșită de la această ultimă întâlnire, inima mea era atât grea, cât și ușoară. Mi-a fost frică de cum o să fie cezariană, dacă voi avea puterea să mă mobilizez rapid, dacă aș putea alăpta direct; si in acelasi timp abia asteptam sa-mi vad copilul in brate, tinand-o aproape de mine. Gata, aventura sarcinii se apropia de final, iar eu am fost bucuroasă să întorc pagina spre o altă etapă. Asa ca m-am prezentat in ziua respectiva, la prima ora de dimineata la 6:45. Foarte devreme pentru ca trebuia sa fiu prima sa intru in sala cand va sosi medici. Odată ce ajunsesem, îmi pusese bagajele în vestiar, și mi-am luat cu mine doar geanta cu articolele de toaletă. Așa că am început să aștept și să număr minutele. O asistenta venise să-mi dea halatul pe care să-l pun, apoi o alta asistentă mi-a luat constantele și mi-a pus o perfuzie de hidratare în așteptarea anesteziei. Eu care credeam că o sa intru in sala în curând, care a fost surpriza mea când am văzut o doamnă trecând pe targă cu asistentele in panica sa o duce in sala pentru că tocmai i se sparsese apa și era foarte dilatată. Așa că am fost pus să aștept 2 ore înainte de a putea merge la randul meu in sala de nastere. Opaaaa, a venit rândul meu! Odată ajunsă în sala, totul s-a întâmplăt foarte repede, mi se spune să mă pun pe masă ca să-mi facă anestezist injecția, am început să intru în panică, dar din fericire a venit o moașă să mă ia de brațe și să mă consoleze că totul va fi bine. odată culcat pe masă, a durat doar 15 minute până am auzit plânsul bebelușului meu, m-am ușurat, tot stresul dispăruse. Odată ce medicii au terminat procedura, am fost dus în camera de recuperare unde am petrecut 1h30 înainte să fiu în sfârșit în rezervă și mi-a fost adus îngerașul meu. Era foarte mică și foarte drăguță, am fost foarte emotionata am luat-o in brate si am multumit lui Dumnezeu ca totul a mers bine. Am stat doar 2 zile in spital, a treia zi am putut sa merg acasa si astfel sa-mi impartasesc bucuria cu sotul meu. Si el a fost foarte emotionat cand a vazut-o pe printesa, a pupat-o, a mangait-o .... asa a inceput noua noastra viata in 3 :)
Comentarii