Bloguri

Jurnal de sarcina

Sarcina oprita din evolutie - Inceputul si sfarsitul!

  • Ma numesc.....De fapt, nici nu conteaza numele meu. Conteaza mai mult povestea mea, o poveste în care, din pacate, se regasesc prea multe femei. Am 32 de ani si m-am gândit ca este timpul sa am si eu un copil (deee, doar am copilarit destul!). Asadar, m-am dus la Filantropia, pentru analizele de preconceptie, sa am un start bun. Analizele au costat undeva la 800 de lei( câteva am putut sa le decontez cu bilet de trimitere). Cumva, la mine în neam, femeile s-au chinuit un pic pâna au avut copii, de aceea am ales sa fac aceste analize (plus ca ma stiam cu ovare micropolichistice, noduli la sân, etc). Dupa 4 încercari, am reusit sa ramân gravida (recunosc ca am si trisat: având ciclul neregulat, am folosit testele de ovulatie!) M-am bucurat ca am fost prima din neam care a ramas asa repede (la acel moment nu stiam ca voi fi prima care va pierde o sarcina). Pe 15 ianuarie am avut ovulatia si pe 29 îmi faceam primul test, care s-a dovedit a fi pozitiv. Pe 3 februarie am sunat la Filantropia pentru a ma programa la prima mea ecografie- la acel moment aveam cam 4 sapt si 3 zile. Mi s-a spus ca prima data libera la dr (unde îmi facusem si analizele de preconceptie) este 10 martie. Am întrebat asistenta daca nu este prea târziu sa-mi fac prima ecografie la 10 sapt si mi-a spus ca este ok. ( PONT: daca va duceti pentru prima ecografie la Filantropia, va recomand sa sunati si sa nu spuneti ca sunteti gravide, ci pentru consultatie –prindeti loc mai repede, sau daca nu mai aveti rabdare, duceti-va la camera de garda a spitalului!).

    -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    M-am tot gândit si mi-am spus ca este prea mult sa astept pâna la 10 saptamâni pentru prima consultatie. Auzisem de Nativia, un spital unde se regasesc cam toti doctorii din Filantropia, prin urmare am decis sa ma duc acolo, la doctorul care ma luase în evidenta. (PONT: cea mai maaaaaare greseala! Preturile sunt foarte mari – 400 lei pentru o ecografie, ma rog, plus consultatie, dar practic, se face acelasi lucru ca si la Filantropia, doar ca acolo te duci cu bilet de trimitere si aici platesti. Si aici am asteptat o ora si ceva, pentru a intra, deci nu se respecta programarile. În plus, din ce am observat eu, dr tinde sa te cheme la privat. Eu lucrez de la 15 ani, nu am fost niciodata internata si analizele mi le-am fc din 2 în 2 ani. M-am gândit ca macar acum, sa beneficiez de gratuitate.).

    Înainte de a merge la doctor, mi-am facut testul beta hcg, repetat la 48 ore.  La 6 sapt aveam 37000 si la 6 sapt si 2 zile aveam 52000. Nu s-a dublat, dar mi s-a explicat ca dupa 10.000, valoarea nu se mai dubleaza. Testul l-am facut la aceeasi ora, la Sanador, unde pretul a fost de 69 lei/test. Sunt cei mai scumpi de pe piata, dar erau cam singurii care erau deschisi si sâmbata. De altfel, va recomand CLINICA Sante, au preturile ok, inclusiv la profilul Torch, care nu se deconteaza -  doar daca nu va internati.

    La 6 sapt si 5 zile, m-am dus sa-mi vad bebelusul, sau ma rog, embrionul. S-a vazut embrionul, avea activitatea cardiaca, însa bataile inimii erau destul de rare. Doctorul mi-a spus sa nu ma întristez, întrucât unii bebelusi au un start mai lenes. În plus, mai aveam si un cheag de sânge, însa nimic de speriat. Am simtit de atunci ca ceva nu este ok, desi doctorul îmi spunea ca va fi ok. Mi s-a dat lutinus (progesteron) pentru fixarea sarcinii. Urmatoarea programare o aveam la 8 sapt si 4 zile.

    PS: La 4 saptamâni am fost racita. Nu am luat nimic, doar ceaiuri si cam atât. Fara baie fierbinte, fara frectii cu spirt..De la 5 saptamâni, începuse sa-mi fie foarte rau. Greata si voma. Totul îmi facea greata. Eu sunt fana dulciuri, dar dupa raceala, mi-era scârba de dulciuri, cafea. Îmi placeau, pentru prima data, chestiile sarate.

    Pe 1 martie, la a 2-a întâlnire cu bebelul, am aflat ca nu mai avea activitate cardiaca si embrionul ramasese la 6 sapt si 6 zile. Practic, atunci s-a oprit. Cumva, ma asteptam. Nu stiu cum sa explic, dar simti când ceva este în neregula. Eu înca vomitam. Cumva, corpul meu refuza sa accepte ideea ca nu mai sunt gravida. Mi s-au explicat optiunile (natural, medicamentos sau chiuretaj). Am ales sa astept ca avortul sa se produca natural. Mi s-a parut cea mai fireasca optiune. Pe 10 martie trebuia sa ma duc la urmatorul control la Filantropia( când astepti sa se produca natural, vei fi chemata periodic la consult, cam la 7 zile), dar am fost sunata si mi s-a spus sa vin pe 16 martie – atunci dr meu era de garda! Evident, iar mi s-a parut târziu. Asadar, m-am dus la un dr rezident pe 11 martie (super de treaba), la consultatie. Mi-am refacut testul beta hcg( la primul aveam 100791, lar la al doilea aveam 84000, deci în scadere). Mi s-a spus ca placenta a început sa mi se desprinda. Am ales sa mai astept.

    Pe 16 martie m-am dus la dr meu, la camera de garda. De pe 13 martie am început sa am niste secretii mai abundente, albicioase, care s-au schimbat pe fiecare zi, ajungând ca pe 16 sa semene cu magiunul de prune (suna aiurea, dar asa semana). Pe 16 mi s-a facut ecografia si mi s-a spus sa ma întorc peste 7 zile la consult. În cazul în care nu se producea avortul pâna atunci, mi s-a spus ca vom merge pe medicamentos. Desi voiam ca urmatoarea consultatie sa fie cu dr meu, mi s-a recomandat sa vin la camera de garda si sa-mi administreze medicamentul cine va fi de garda( Pont: Data viitoare, eu cu siguranta îmi voi alege un doctor rezident. Sunt mai atenti cu tine, mai empatici. Vor sa te ajute. Mie mi s-a parut aiurea ca dr cu care am început totul, sa ma lase balta la sfârsit. Oricum este neplacut prin ce treci, dar sa povestesti altor doctori toata povestea, e dureros!)

    Corpul meu nu a mai avut rabdare si pe 20 martie mi s-a declansat avortul( trecuse fix o luna de când se oprise din evolutie). M-am trezit la 5 dimineata într-o balta de sânge. Am eliminat foarte multe cheaguri mari de sânge si cred eu, si placenta. Durerile au fost ca la menstruatie, însa de 10 ori mai intense. La 9 am lesinat si la 10 am ajuns la Filantropia. ( Pont: În cazul meu, nu m-au ajutat tampoanele de noapte. O asistenta draguta mi-a dat vata si asa am rezistat eroic pâna la plecare).

     Acolo, mi-am facut niste analize (am platit 20 lei/analiza), mi s-a facut ecografie. Eliminasem în mare parte, dar mai aveam niste cheaguri, Prin urmare am primit niste pastilute de eliminare, ceva pentru anemie si antibiotic – mi-au gasit o mica infectie. Calvarul meu a durat cam de la 5 dimineata pâna la 11 dimineata. Dupa ce am eliminat ,,produsul de conceptie’’(ceva care semana cu placenta), mi-am revenit.

    Acum sunt bine. Cumva, m-am tinut bine de când am aflat vestea. Mi-am spus ca asa a fost sa fie. Poate copilul meu s-ar fi nascut cu handicap, nu stiu, dar sunt sigura ca Dumnezeu are un plan pentru fiecare. Nu am fost niciodata genul de persoana care sa se întrebe - DE ce mi s-a întâmplat mie?, ci mai degraba am ales sa-mi pun întrebarea – Ce este de facut în continuare?.

    Asadar, mamici de îngerasi, daca ati cazut, ridicati-va cu putere si continuati-va viata!


Comentarii

0 comentarii

Comentarii Publice

Poti sa comentezi si anonim (vezi casuta la final dupa ce scrii mesajul)
 

Mesaje de la acelasi autor

Din aceeasi categorie...