-
-Buna, mămici minunate! Astăzi am ales să va vorbesc despre venirea pe lume a băiețelului nostru, Adon Fenris. Aceasta a fost cu totul și cu totul specială si nelipsita de "peripetii".
La ultimul control, la 38 de saptamani si 5zile, bebe era bine si toata lumea era nerabdatoare să il cunoască. In zilele urmatoare starea de sanatate mi s-a înrăutățit si, atat eu, cat si sotul am fost depistati pozitiv COVID. Am luat legatura cu dna doctor care mi-a spus că există posibilitatea să
fie nevoita sa il aduca pe bebe pe lume prin operatie de cezariana, daca starea de sanatate mi se agraveaza, dar că eu nu-l voi putea strânge in brate decat abia la externare, deci "sa ma pregatesc psihic". Acel weekend a fost unul dintre cele mai dificile din viata mea pentru ca nu stiam ce anume ma afecteaza mai tare, simptomele specifice Covid-ului sau vestea că nu-mi voi putea ține copilul in brate la nastere. Pentru că bebe nu s-a grabit sa apara si pentru ca nici miscarile lui nu mai erau atat de frecvente si puternice am hotarat sa merg de urgenta la spital. La scurt timp dupa ce am ajuns temerile mi s-au confirmar, astfel ca, dupa ce m-au consultat, mi s-a facut fișa de internare, iar in urmatoarele 2 ore am fost pregatita pentru operație, atat fizic, cat si moral. La ora 10 am pășit in sala de operatie, unde cunoscut minunata echipa de medici si asistenți. Mi s-a facut rahianestezia, apoi am fost întinsă pe masa de operatie. Cat timp anestezia si-a facut efectul, alaturi de mine a stat o doamna care s-a preocupat de starea mea emotionala, ceea ce mi s-a parut extraordinar. Emotiile au fost uriase, frica s-a instalat si, o data cu ea, si tensiunea mi-a scazut brusc, asa ca am avut nevoie de si mai mult oxigen.
Usor usor mi-am revenit si la ora 10:25 mi-am auzit copilașul plângând. L-am vazut preț de cateva secunde, in timp ce îl curatau si, ulterior, in fotografiile trimise pe whatsapp de catre doamna doctor neonatolog.
Fiind depistata pozitiv de Covid, nu am avut voie sa fiu asistata la nastere, sotul aflandu-se si el in izolare, si imediat dupa operatie am fost izolata intr-o rezerva, neputand sa-mi strang baietelul la piept. Cu toate acestea mi-a fost suficient sa il aud cum mai plangea din când în când, de parcă îmi spunea "Mami, îmi este fomică, dar să stii că sunt bine și abia aștept să mergem acasa!". Iar fotografiile si clipurile video cu el m-au motivat să ma refac foarte repede pentru a putea avea grija de puiul nostru mult dorit.
Recuperare usoara 🤗
Recuperare usoara 🤗