-
Am intrat in 7 luni, dar cu peripetii
Aveam in minte multe planuri si diferite lucruri de pus la punct inainte de nastere. Dar iata ca trebuie sa fie cu peripetii pana la sfarsit.
Planuiam sa mergem in weekend la munte, sa facem o ultima escapada si sa ne incarcam bateriile inainte de clipa cea mare. Dar nu a fost deloc asa. M-am simtit napadita de niste dureri neobisnuite in partea de jos a abdomenului vineri seara . Am crezut in prima faza ca o sa treaca si ca nu e nimic exagerat. Am stat in expectativa toata noaptea, fara sa iau vreun calmant. Dimineata am scris doctoritei care m-a indrumat de urgenta catre spital. Ajunsa acolo, am zis ca ma consulta si ca imi va prescrie eventual un tratament. Dar nici acum nu a fost cum am crezut eu. M-a internat pentru monitorizarea sarcinii, problema fiind destul de severa. Aveam contractii si riscul era ca bebelusul sa se nasca prematur.
O infectie sau stresul ar fi putut cauza aceste contractii.
Am primit calmante, am facut analize, am primit tratament intens cu antibiotic intravenos. Si o zi in spital s-au transformat in 5. Sunt inca aici si incerc sa gandesc pozitiv. Contractiile s-au oprit, sunt pe maini bune, stiu ca trebuie sa o iau mai usurel si sa am grija de mine si bebelus. Am vazut maternitatea, am avut experienta personalului si a celorlalte mamici din jurul meu. Dar acum vreau sa ajung inapoi acasa, sa imi vad de ale mele si sa ma intorc cand vine vremea potrivita si cozonacelul meu ajunge la termen.
Comentarii