-
Buna! Spuneam că toți din jur își dădeau cu părerea despre faptul că medicul mi-a recomandat cezariana.. Eu eram oricum foarte speriata indiferent de modul cum nășteam.. dar aveam comentarii de genul : ce te stresezi asa tare.. e ca o operație de apendicita! Ca și cum ce urma sa fac era un fleac. Apoi mi-a programat medicul operația, 27.mai 2015, stres maxim. Ajung la maternitate la ora 7 cu tot cu bagajel. Asistenta de la urgente spune : " pacientele domnului doctor să urce la etajul 4". Am urcat, mă întreabă o alta asistenta de ce am urcat... Mi-a recoltat sânge, apoi mi-a spus sa aștept. Aveam programată operația la.ora 8, era ora 9 și eu inca așteptăm..iar la un moment dat intra doctorul la etaj și striga: Pacienta mea e aici? O caut de o oră prin spital ! 😂😂 Apoi fuga fuga completează actele.. nici nu mai știam cum îl chema pe soț, cate clase și ce meserie are 😂😂 blank total. Am intrat în sala de operatie.. am avut noroc de o anesteziata super.. a nimerit din prima, dar pe masa de operație am avut toate stările posibile.. ba îmi era frig, ba cald, ba tremuram.. Doamna doctor tot trebuia să stea langa mine sa mai bage cate ceva in perfuzie. Dar mulțumesc lui Dumnezeu a fost totul bine. Am văzut-o puțin pe Melissuca mea, 3640 apoi a dus-o la ATI că respira mai greu, și au pus-o la oxigen. A doua zi.. cănd m-au ridicat din pat.. a fost foarte greu.. dar am reușit să mă plimb puțin, apoi am fost dusa in rezerva. O rezerva pe care am platit 30 de lei pe zi, in care trebuia să am frigider și televizor, doar că conducerea nu a plătit cablul. .. dar macar am avut frigider pt 3 cutii de iaurt😂. Am reușit să alăptez.. veneau asistente să mă.intrebe daca vreau lapte praf și le refuzam. Refuzam și injecțiile cu calmante.. am o frica de ace, preferam durerea decât injecțiile. Au trecut 2 zile foarte stresante cu bebelina în salon, apoi speram la externare, dar ce sa vezi.. îmi spune o asistenta că duminică nu se fac externări. Eu eram cu bagajelul făcut, fetiță îmbrăcată de plecat acasă.. și asistentele se amuzau. Am inceput sa plâng.. și probabil li sa făcut milă de mine și m-au lăsat acasă..Eu oricum am plâns mult în maternitate.. chiar și fără motiv 😁 Acum când scriu aceste rânduri imi aduc aminte cat de micuța era, că nici nu știam să o iau în brațe, nu am mai fost pus vreun pampers niciodată, ii numărăm degetele că erau așa mici că mi se păreau că nu sunt toate😂.. și acum are 7 ani, e fetița mea frumoasa . Prima mea iubire ♥️
Comentarii