-
Se apropie cu pasi repezi momentul in care imi voi stange puisorul in brate. Totodată incep emotiile sa fie din ce in ce mai puternice, eu sa fiu foarte sensibila, numai gandindu-ma la momentul nasterii incep sa plang. Ma consolez singura la gandul ca ii fac rau bebelusului sa fiu deprimata, si incerc pe cat posibil sa iau viata si sarcina asa cum e. Sunt sigura ca peste ceva timp imi voi aminti cu drag de momentele in care imi simteam bebelusul miscand in interiorul meu si poate si de momentul nasterii de ce nu. Cel mai teama imi este de durerile din acel moment, de faptul ca voi fi singura fara nimeni apropiat alaturi. Ma consolează gandul ca poate acel moment va trece repede si il voi uita in momentul in care imi voi strange bebelusul in brate. Abia aștept satreaca acest moment, sa ma întorc cu bebelușul acasa si sa ne continuam viata, eu si prtenerul meu avand grija de el.
Comentarii