Suntem aproape la jumatea calatoriei de 9 luni. Nu stiu cand a trecut timpul, am multe momente cand nu constientientizez ce se intampla, a trecut prea repede si ma sperie faptul ca si jumatatea care a ramas o sa treaca si mai repede. O sa ne trezim cu bebelusa in brate, si o sa ne intrebam ce facem cu ea? de unde a aparut?!a cui e? Gandesc prea mult, tati in schimb nu gandeste deloc :), ia lucrurile ca atare, stie ca undeva in burtica mea e un bebelus pe care il va vedea in cateva luni si de care va trebui sa aiba grija si sa-l iubeasca toata viata. Astea sunt gandurile lui, fara inflorituri si divagatii aiurea :). La el totul e simplu, la mine totul e complicat.
Comentarii