In sfarsit ne-am hotarat si noi sa facem un bebe. Asta se intampla anul trecut, dupa 10 ani impreuna. Ne-am hotarat cu greu, de fapt eu m-am hotarat cu greu, si acum am momente cand ma gandesc ca a fost un act de nebunie :), ca ne era foarte bine doar noi 2, ca imi era foarte bine doar eu si timpul meu, dar in final am cedat presiunilor tuturor.
NU IMI PARE RAU!
Am inceput usor, ca intr-o joaca. Mai intai mi-am facut analizele, iar motivul din capul meu era ca le faceam doar pt ca nu le facusem niciodata (din inconstienta) si nu din cauza de bebe. Foarte multe, foarte complexe si cu rezultate foarte bune. Asadar nu avem niciun motiv sa amanam venirea lui bebe. Si bebe a fost foarte nerabdator, a venit din prima luna, cred ca de abia astepta sa ne hotaram odata. Desi stiam ce-am pornit sa facem totusi faptul ca a venit atat de repede ne-a luat prin surprindere, practic nu am apucat sa ne obisnuim cu gandul ca vrem un bebe si deja il avem. Acum a trecut ceva timp de atunci, si ne bucuram de fiecare moment petrecut cu el (deocamdata in burtica).
Comentarii