-
La 33 de săptămâni am avut niște dureri de burtă atât de mari încât nu mai putea merge. Am luat un antispastic și m-am așezat în pat. Am sperat să îi treacă, dar din contră, durere parcă creștea. Am mers repede a spital după ce a ajuns soțul acasă. De la ușă nu m-a putut însoți fiind reguli de pandemie. După ce am anunțat am așteptat pe un scaun o oră și jumătate, timp în care aproape ca mi-a trecut durerea. A venit în sfârșit un medic care mi-a făcut o ecografie și mi-a zis ca totul e bine și pot merge acasă. Tare nu îmi place mie sistemul nostru medical, dar nici experiențele nu mă ajută să îmi schimb părerea. Slavă Domnului că nu a fost nimic grav, dar mă întreb cine răspundea dacă în ora asta jumătate în care am stat ghemuită de durere se întâmpla ceva cu bebelușul. Nimeni. Evident.
Comentarii