-
La prima sarcină aveam ezitări mari în a vorbi cu bebe. Știam că e bine sa fac asta, să mă conectez cu el încă din burtică, dar eram atât de stângace încât mă blocam pentru că mi se părea că sunt penibilă. Plus ca nu știam ce...Acum însă am încercat mereu să vorbesc și să o implic cât mai mult pe Ioana, surioara cea mare. Ii explcam că nu e de vină dacă aveam eu o stare proastă sau dacă mă certam cu cineva. La fel implicam burtica în jocuri și glume cu surioara ei. Ii vorbea ca și cum era afară și îi aducea mâncare și jucării. Am avut chiar o jucărie pe care i-o arăta mereu și la prima întâlnire i-a adus-o să se joace. A fost puțin dezamăgită că nu se joacă cu ea, dar a înțeles repede de ce. Nu că nu îi place, ci că nu poate încă. Așadar surioara mai mare a fost cea care m-a ajutat să depășesc bariera penibilului și sa ma conectez cu bebelușa noastră. Tot prin asta am reușit să depășim posibilitatea unui impact negativ pentru Ioana la venirea surioarei ei pe lume.
Comentarii