-
Stiti cum se spune… ca de ce iti este frica nu scapi?!
Ei bine… cu 2 saptamani inainte de nastere, m-am trezit cu covid…
A inceput noaptea, cu durere de plamani, initial nu am luat in seama, ma gandeam ca ma doare din cauza sarcinii.
Toata noaptea nu inchisesem un ochi…
Dimineata i-am zis si sotului meu, iar la insistentele lui, m-am dus sa ma testez.
Urma sa primesc rezultatul la amiaz, dar nu m-am prea stresat. Eram convinsa ca eu nu am covid.
M-am pus sa culc fetita, iar la ora 14 primesc mail cu rezultatul… PANICA!!
Laura, esti pozitiva!!
Am zis ca imi cade cerul in cap…
Mi-am sunat ginecologul si mi-a spus sa stau cat mai linistita, sa duc pana la termen, altfel v-a trebui sa nasc la 100km de casa.
Mi-am luat tratamentul dat de medic si am stat linistita, incercand sa nu ma stresez foarte tare.
A fost destul de greu, nefiind o simpla raceala cum mult spun…
Am avut o tuse seaca urata, care imi provoca contractii, nasul infundat de tot( + rinita alergica in sarcina), respiram doar pe gura, iar noaptea ma trezeam cu gura extrem de uscata.
Aveam dureri de torace care imi dadeau panica, iar faptul ca trebuia sa stau doar in pat ca sa nu nasc, a fost oribil.
Pe langa toate astea, si fetita mea de 3 ani a fost pozitiva, iar statul in casa cu un copil de 3 ani mega energic, a fost groaznic.
Oh, era sa uit… nu mai aveam gust si miros. In veci nu m-am gandit ca poate fi atata de nasol, sa nu simti absolut nimic. Mancam doar ca sa nu mor de foame, arome nu simteam nimic.
Comentarii