-
Dupa cum va povesteam in jurnanlul trecut, am ramas sa intru in cabinetul doctorului pentru a afla daca sarcina mea este sau nu este o sarcina.
Emotiile erau foarte mari, imi era foarte frica sa stiu si intr-un fel foarte nerabdatoare de a afla.
M-am intins pe masa si a inceput ecografia. Va spun sincer ca nici nu m-am uitat in monitor, am stat cu ochii in tavan si asteptam sa aud acel minunat sunet(ale batailor inimii).
Nu a durat mai mult de 15 secunde si le-am auzit… in acel moment am izbucnit in plans, plangeam de bucurie si nu stiam cum sa mai multumesc ca totul este bine si rugaciunile mi-au fost ascultate.
Micul embrion era acolo cu o activitate cardiaca superba, sarcina era pozitionata foarte bine, absolut totul perfect.
Am iesit din cabinetul medicului in fuga sa-mi anunt sotul care era mai stresat ca si mine.
Saptamana ce urma trebuia sa merg sa fac analizele de sange si urina, care au iesit perfecte.
Simptomele de sarcina au inceput sa apara abia in saptamana 7 de sarcina, dar nu au fost simptome severe. Am avut greturi atunci cand simteam miros de mancare, dureri de spate, sani si oboseala care m-a inconjurat destul de mult.
Urmatoarea ecografie era planificata la 12 saptamani, eram programata la morfologia fetala de trm1, alte emotii si acolo, fiind o ecografie foarte importanta care detecteaza anomaliile ce se pot produce in sarcina. Noi avand un istoric de trisomia 13, am avut putine emotii sa nu fie si de data aceasta vreo problema.
Despre ce s-a intamplat la morfologie va povestesc data viitoare!
Comentarii