Ne dorim foarte mult copii; am incercat timp de cativa ani si dupa multe investigatii, teste de ovulatie și teste de sarcina am ramas insarcinata. Insa planurile noastre au fost date peste cap cand, la 17 saptamani, mi s-au rupt membranele si am pierdut lichidul :( Nu doresc nici unei mame sa treaca prin ce am trecut eu la un spital de stat. Dupa o zi internata acolo, am semnat sa plec si m-am dus la privat...era ultima mea sansa: amniopatch si amnioinfuzia. Din pacate sarcina era prea mica, fara nici un pic de lichid si riscurile prea mari...asa mi-am pierdut primul bebelus, inainte sa il vad :(
Dupa episodul asta traumatizant, am hotarat impreuna cu sotul sa mai asteptam; eu cu scuza ca merg la stomatolog si sa-mi termin lucrarile, insa nu eram pregatita psihic. Doar ca Dumnezeu a hotarat altceva: la nici 4 luni dupa am ramas insarcinata. Vestea a venit ca o mare bucurie si insotita de greturi, dureri si putin stres. Si tot Dumnezeu a facut sa mi-l scoata in cale pe acest doctor extraordinar la care urmez - imi da incredere si se asigura ca face tot ce trebuie sa fim bine. Am trecut de saptamana 12, am aflat ca vom avea o fetita, iar spre deosebire de cealalta sarcina, acum ma simt bine, mananc tot ce vrea bebe (cu carnea nu se impaca) si incerc sa ma tin activa.
Deja fac liste si listute cu ce trebuie sa cumparam, m-am apucat de citit, de tinut jurnal de sarcina si fizic inca de la aflarea vestii si ma bucur de burtica in crestere. Numele l-am avut deja pregatit...de multi ani stim cum se vor numi copiii. Acum doar ne rugam sa fie bine...si sa aiba culoarea ochilor lui mami (verzi) :D Tati se implica cat poate de mult pentru a-mi degreva sarcinile si a se asigura ca fetele lui sunt bine. Este cea mai frumoasa perioada din viata noastra, nu se poate compara cu nimic altceva.
Comentarii