-
Ziua mult așteptată a venit. Deși am ales și s-a putut sa aleg varianta nastere naturala, am hotărât împreună cu medicul si moasa, analizând istoricul nașterilor naturale(travaliu foarte scurt, dilatație col rapida) sa programam nașterea când bebe era ok și pregătită pentru a evita o naștere...în masina 😀. De acasa pana la maternitate sunt 65 km, suficient timp pentru ca bebe sa își facă aparitia(la ultima naștere am mers la control, col inchis, m-am dat jos demipensiune masa și în 5 min au început contracțiile. În 40 min aveam deja dilatație 7 când am ajuns la spital, cu contracții puternice). Asa ca am preferat sa stau liniștită.
M-am prezentat la 6 la camera de garda, nu înainte de a face o ultima poza cu bebele în burtica. Acolo m-a consultat medicul rezident, colul se deschisese , bebe era pregătit. După ce mi-qu făcut toate cele necesare internarii(a durat ceva), la ora 9 am întrat în sala de travaliu. Mi-au făcut analize, mi s-a pus o perfuzie și asteotam...sa înceapă sa ma doara ceva. Dar nu ma durea nimic. Pe la 9:30 am zis sa merg la baie, sa încerc sa golesc vezica. Moasa îmi propune sa se uite la dilatație, sa știm din timp pentru a chema anestezistul. Voiam epidurala, ultima naștere, deși scurt travaliul, a fost f intens, am crezut ca mor. După ce ma controlează moasa face ochii cât cepele și îmi spune: dilatație 8. Naști. A?? Cum? Ca nu ma doare nimic . Nu apuc bine sa termin ca încep durerile alea groaznice...atat de intense și de apropiate încât simțeam ca lesin. Cer epidurala. La dilatație 8?? Inițial medicul nu vrea...ca o face degeaba...ca nasc repede etc. Mi se propun diverse "calmante"...eu insist. Vreau epidurala chiar și pt 10 min. Recunosc, îmi era teama ca voi păți ca la sarcina anterioara si cele 10 min urmau sa se transforme in3 ore. Intr@un final mi-au făcut. A fost divid efectul de După. Stăteam relaxata , fără nicio jena...ne pregăteam sa nastem". Îndată si-a făcut apariția medicul, am împins de câteva ori și gata! A venit minunea...de 3050 gr. Perfecta. Fără durere, fără frica...susținută de oameni minunati. Nu ma puteam opri din tremurat și din plâns. Mi-a pus-o pe piept...minunea mea mica...Rebeca mea. Nu ma direa nimic, nu m-a tăiat...m-am dilatat suficient...nu a fost nevoie de tăietură. Radiam. Asa naștere.. Vorba unei prietene ..sa tot fac copii:)
Mulțumesc lui Dumnezeu și echipei medicale pt sprijin, a fost un moment special, încărcat emoțional și divin. Minunea mea apăruse!
Comentarii