-
Concediul prenatal urma sa bata la usa iar eu nu știam dacă sa ma bucur sau nu. Corpul meu simțea nevoia de relaxare, odihna însă ruptura care urma sa se producă îmi aducea și parere de rau și mai ales mult dor. Am ales sa rămân în prenatal la 7 luni. În următoarele luni aveam mukte de facut. Licenta bătea la usa, aveam de finalizat o lucrare de licenta, de susținut mai mukte examene și la final, cu bebe în brate urma sa îmi susțin licenta și examenul final. Era momentul sa rămân acasă pentru a ma liniști, pentru a ma odihni, pentru a-mi face planuri legate de venirea lui bebe, pentru a pregăti tot ce este necesar venirii lui.
Cu greu m-am desprins, în primele săptămâni vorbeam zilnic cu fetele mele de la birou, le ofeream suport, uneori ma sunau și clienții. Încă o mai fac și asta ma face sa ma simt foarte bine. O etapa s-q încheiat, urma sa înceapă o noua etapa, o noua provocare căreia speram eu sa ii fac fata cu brio.
Rămas bun job! Ne revedem peste 2 ani!
Comentarii