O sarcina dorita începe, mai mereu, cu temeri. Se activeaza înca de la începutul ei instinctul de a-ti proteja puiul si de a-i oferi tot ce-i mai bun. Trombofilia este, din pacate, neglijata la noi în tara. Am prietene care abia dupa doua-trei sarcini pierdute au fost diagnosticate.
Nici nu vreau sa îmi imaginez drama de a nu apuca sa auzi vocea fiintei care ti-a auzit inima cum bate din interior. Am avut, însa, norocul sa fiu trimisa de catre medica la analize amanuntite si sa cinci mutatii trombofilice cu risc destul de mare. Am ajuns târziu, descurajata fiind de pandemie, chiar si la primul consult de sarcina, iar doctorul hematolog mi-a spus ca e un miracol faptul ca a supravietuit copilul fara medicatie.
O sarcina cu trombofilie necesita nu doar analize destul de scumpe, ci si monitorizari constante. Faptul ca majoritatea nu sunt decontate de casa de asigurari îti ofera o senzatie de nedreptate gândindu-te câte suflete nu vin pe lume din cauza asta. În fiecare noapte îmi injectez heparina în burta sau în picior. În fond, nu e mare lucru, un ac subtire cu putin lichid, dar contextual nu e chiar asa. Deja sarcina avansata ma calca pe nervi cu durerile, lipsa continuitatii somnului si mobilitatea redusa, povara injectiilor este parca coplesitoare uneori.
Însa stiind ca îmi voi vedea în curând puiul, ma linistesc si îmi spun ca e un sacrificiu necesar, iar rasplata este dincolo de imaginatie. Dintr-odata, devine mult mai usor totul.
Comentarii