ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Prima vizita la medic
838 vizualizariPovesteam într-un mesaj anterior (https://comunitate.desprecopii.com/bloguri/MamIoana8/31904/decizii-de-gravid-unde-nasc) despre dezbaterea spital de stat versus clinica privata, fiecare având atât parti bune, cât si dezavantaje.
La un moment dat am primit un mesaj cu o clinica privata din Constanta, unde totul parea ideal: urma sa nasti, chiar si în timpul pandemiei, având partenerul lânga tine. Ce poate fi mai linistitor pentru o gravida decât sa stie ca nu va fi în cele mai grele momente? Pretul era okay si eram cât pe ce sa semnez contractul, pâna când o prietena mi-a spus ca ar trebui, totusi, sa caut recenzii despre ea. În acel moment mi s-a destramat basmul, realizând potentialul pericol de a naste într-o unitate mica ce nu e neaparat echipata pentru cazuri grave, punând astfel în pericol si mama si bebelusul. Sigur, exista foarte multe sanse sa fie totul bine, însa eu n-as risca pe propria-mi piele.
Luând toate acestea în considerare, am ales un spital de stat, Filantropia, am sunat un medic recomandat si m-am prezentat în ambulatoriu la consult. Ce am vazut acolo ne-a îngrozit si pe mine si pe partener. Eu aveam doar câteva luni si eram bine-mersi, dar, la rând cu mine erau în jur de 10 femei, toate aproape de momentul nasterii, care asteptau singure în curtea spitalului, în soare, în picioare pentru a fi primite. Se înainta foarte greu, iar când am întrebat portarul, a venit raspunsul înduiosator: „saraca femeie de la triaj este doar una”. Saraca femeie care triaza, nu saracele gravide care stau cu orele în caldura asteptând.
Nu stiam în acel moment daca asa e fiecare zi, dar deja îmi imaginam viitorul meu de gravida asteptând si asteptând la cozi interminabile. Am rezistat 10 minute, timp în care încercam sa conving femeile cu sarcini mai putin avansate sau care erau venite la alte tipuri de control sa le lase în fata pe cele care aveau o evidenta nevoie sa nu se forteze.
Am plecat cu inima îndoita si m-am programat la un spital privat pentru monitorizare, însa si acum ma gândesc cu groaza la toate femeile care trebuie sa treaca prin asta si la modul în care toti acceptam situatia pentru ca altfel nu se poate. De fapt, se poate si altfel, însa asta ar însemna sa raportam neregulile, sa luptam pentru drepturile de a beneficia de un sistem de sanatate la care contribuim cu totii.
Comentarii