-
Săptămâna trecură am făcut analiza de toleranta la glucoza.
Multe dintre prietenele mele mi-ai povestit despre cât de ,,oribila” este aceasta analiza, ce gust ,,îngrozitor” are lichidul pe care urma sa îl beau si ce ,,plictisitor” este sa stai si sa aștepți 2 ore pana când testul este gata.
Cum eu venisem cu toate aceste așteptări, am avut o mare surpriza sa descopăr ca experiența mea nu era deloc una asemănătoare cu cele despre care auzisem. De ce?
In primul rând, a fost important sa înțeleg de la început de ce fac aceasta analiza, anume, pentru minunea mea din burtica. (Si atunci, lucrurile deja si devenit mai ușoare)
In al doilea rând, substanța pe care am băut-o nu a fost deloc asa de rea cum spunea toată lumea: un pahar mare, dar nu plin, care conținea apa si avea un gust dulce (gustul de apa cu zahar). A fost necesar sa o beau in maximum 10 minute. Eu am terminat totul in 3 minute.
Apoi, un alt aspect, cel ce tine de așteptare. Eu am folosit timpul acesta pentru a face lucruri utile. (Panoul de bun venit la cununiei noastre si un draft al invitatiei)
De asemenea, am putut socializa cu alte mămici cu vârste de sarcina apropiata de a mea, fiind astfel un prilej de a împărtăși gânduri, temeri, dar si așteptări legate de sarcina si nastere. Așadar, partea de așteptare a reprezentat chiar un timp petrecut in beneficiul meu.
La finalul zilei, in jurul orei 16, m-am bucurat sa descopăr faptul ca analiza mea venise si avea un rezultat bun. (Cu toate ca, luând câteva kg in sarcina si consumând destul de multe dulciuri in ultimul timp, am avut impresia ca lucrurile nu vor sta asa bine… eram cumva pregătită si pentru un alt raspuns). Ce as fi făcut dacă totuși ceva nu era in regula? Cu siguranța as fi repetat in primul rând analiza, caci acesta este, din experiența, primul lucru pe care este necesar sa îl faci înainte de a începe sa te îngrijorezi.
Ce am învățat din aceasta experiența? Ca experiența tuturor este diferită, fiind esențial sa am încredere in proces.
Comentarii